Duzina de cuvinte – Vine, vine Moş Crãciun!

În biblioteca mea sunt multe cãrţi. Şi la voi este la fel. Însã între paginile unora din cãrtile mele se odihnesc frunze: verzi, galbene, ruginii. De arţar, de stejar, de castan, de care o fi cãci toamna toate frunzele ce poposesc pe trotuar par sã vrea sã acopere cu frumuseţea lor rãnile din trotuare.
În şcoalã am deprins obiceiul de a presa frunzele. De când cu ierbarul. Toatã vara alergam dupã flori şi dupã frunze, le puneam în toate cãrţile dar pe cele mai multe le uitam. Le descopeream dupã mult timp şi uitându-mã la ele mã întrebam ce sã fac acum cu atâtea flori şi frunze uscate? Cred cã în timp am strâns un sac de frunze. Aş fi putut sã-mi fac o saltea pe care stând, sã simt pãmântul mustind de aromele toamnei şi trecând apoi uşor prin nervurile fine.
Tatãl meu a fãcut la un moment dat un abajur pentru o lampã şi între foile de transparente de acetofan a pus un carton pictat pe care a lipit frunze uscate. Ani de zile, serile ne-au fost scãldate în lumina de toamnã. Mereu îmi promit cã voi încercã sã fac şi eu unul aşa cum îl vãzusem pe tatãl meu. Poate pãrea un tipar sã încerci sã-ţi urmezi tatãl, mai ales cã eu am îmbrãţişat profesia mamei dar, recunosc cã existã un dar, tatãl meu este atât de creativ, atât de îndemânatic încât chiar şi în anii în care nu existau ghirlande luminoase noi aveam. Din becuri mici de lãmpi pentru maşinã, vopsite în toate culorile şi cu mici “rochiţe” asemãnãtoare zorelelor, ne fãcea o ghirlandã luminoasã pentru brad cum nu avea nimeni!
Astãzi astfel de decoraţiuni se numesc handmade, noi le fãceam alãturi de tatãl nostru an de an. Nu cã nu s-ar fi gãsit globuri, din contra erau minunate, de sticlã şi destul de ieftine dar pentru noi important era jocul cu betealã şi hârtie glasatã din care rãsãreau podoabe minunate. Toate aste mi se par acum la distantã de ani-luminã deşi de câte ori împodobesc bradul încerc sã creez ceva nou, ca o ofrandã adusã anului ce vine. In fiecare an o nouã idee vine sã mã provoace astfel încât mã gândesc cã ar trebui sã le strâng într-o colecţie pânã nu este prea târziu cãci timpul trece şi nici mai tânãrã nu devin şi nici tatãl meu nu va mai fi sã-mi arate cum trebuiesc fãcute.
Poţi şti ce-ţi va sorti viaţa astfel încât sã iei mereu deciziile la timp? Cât adevãr se ascunde în vorba ce spune sã nu laşi pe mâine ce poţi face astãzi. An de an, la vremea bradului îmi promit sã refac toate podoabele ce mi-au încântat copilãria, mãcar sã nu se mai descopere meru roata, de parcã viaţa noastrã a fost searbãdã şi fãrã bucurie. Poate cã nu aveam urşi panda de pluş cât noi de mari, poate cã nu cânta Moş Crãciun “Jingle Bells“ pe toate tonurile, dar bradul nostru nu era deloc falit, era chiar foarte vesel cu zapada din vatã, cu beteala din fâşii subţiri de celofan şi coşuleţele cu bomboane din carton şi hârtie creponatã! Pârtie fãceam la întrecerea dintre noi care are cel mai grozav brad! Şi mai ştiţi ceva: pânã la urmã chiar nu conta cine are cel mai înalt brad sau cele mai multe beculeţe sau cele mai grozave globuri. Important cu adevãrat pentru noi copii, atunci ca şi astãzi, era ce gãseam sub brad şi mereu aşteptam dimineaţa ca sã deschidem cadourile şi apoi sã fugim afarã sã ne lãudãm cu ele. Cãrţi, jocuri, fulare, mãnuşi, cizme sau patine, orice ar fi fost sub brad ne fãceau fericiţi. Nu îmi aduc aminte sã fi fost dezamãgitã vreodatã, pur şi simplu mã încânta cã sub pom, o punguţã purta numele meu.
Mã pregãtesc sã împodobesc din nou bradul. Poate îi voi scrie Moşului desi cred cã are şi aşa destule scrisori de citit şi mai bine dau eu o raitã prin magazine şi îmi aleg un cadou. Sau sã-i scriu totuşi?
 
O duzina de cuvinte risipitã prin bloguri vã aşteaptã cuminţicã în tabelul de la psi
 
Anunțuri

18 comentarii (+add yours?)

  1. Alexa T
    Dec 15, 2013 @ 00:22:37

    … şi adaugă – de-i scrii, totuşi: „sănătate, voie bună şi …etc, etc …”. În rest… multă sănătate… (ei şi ce: …m-am repetat)….şi ce zici dăm o raită?!!… HoHoHo….

    Răspunde

  2. Scorpio
    Dec 15, 2013 @ 08:36:46

    Eu am intre paginile cartilor numai trifoi cu patru foi!

    Răspunde

  3. maya
    Dec 15, 2013 @ 09:30:18

    Eu cred că i-ai scris deja. Iți trimite prin mine confirmare de primire și mesajul că te va ține minte – adaug de la mine un zâmbet și- o îmbrățișarea fierbinte!

    Răspunde

  4. Sonia
    Dec 15, 2013 @ 10:40:12

    Mi-e dor de vremurile când împleteam „scara pisicii” din hârtie creponată, dar bucuria de atunci am înlocuit-o cu altele noi. Mi-e drag să împodobesc bradul, chiar dacă nu arată mereu perfect. Mi-a fost drag de fiecare brad pe care l-am făcut în casa mea și abia aștept ajunul ca să fac asta.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Dec 15, 2013 @ 17:34:37

      Sonia anul acesta am inceput mai devreme sa impodobesc bradul doar ca sa ma bucur mai mult timp de el! Mai ramane sa ma hotarasc ce decoratiune din copilarie readuc la viata anul acesta.

      Răspunde

  5. vavaly
    Dec 15, 2013 @ 12:39:13

    frumoase amintiri . sa ti faci timp sa faci toate cele cate iti doresti e important. timpul trece firar el sa fie 🙂 …

    Răspunde

  6. Aliosa
    Dec 15, 2013 @ 15:41:38


    Sarbatori fericite !
    Aliosa.

    Răspunde

  7. Adriana
    Dec 15, 2013 @ 19:17:16

    …hmmm, incursiunea in copilăria dar si maturitatea ta m-a răvăşit niţel. Cred că indiferent cum a fost, anii copilăriei, mai ales in momente magice, vor fi de neuitat. Cu amintiri ca ale tale m-as impodobi zilnic. Eu zic să astepti cadoul. Sigur stie Mosul deja ce iti doresti.

    Răspunde

  8. Adriana
    Dec 15, 2013 @ 19:18:10

    …am niste greseli in text…dar nu sunt cu intentie….of, mă scuzi…

    Răspunde

  9. roxdumitrache
    Dec 15, 2013 @ 21:14:44

    Il astept, Adriana! Ma alintam si eu nitel ca de, mare, mare dar cand este vorba de Mos Craciun redevin copila. Multumesc pentru gandurile frumoase! Nu uit nimic pentru ca nu vreau. Voi purta mereu in suflet o copilarie frumoasa mai ales prin gesturile speciale pe care parintii mei le-au avut pentru noi copiii, intotdeauna. Bradul este unul dintre ele, printr-un adevarat ritual al impodobirii, ce ne pregatea intr-un fel pentru viata de mai tarziu de familie. Familia inseamna pentru mine mai ales aceste activitati pe care le faci impreuna cu ai tai si despre care pot vorbi toti, caci toti le-au trait odata. Simultaneitatea acestor fapte le fac de neiutat. Bine este ca ele sa fie placute tuturor, caci atunci vorbesti mereu despre ele ca despre „acele momente cand am fost fericit”.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: