1 Decembrie 2013 – Patrioţi şi Eroi

 
Ziua Naţionalã a României 1 Decembrie, a fost şi în acest an sãrbãtoritã printr-o mare paradã militarã, cea mai mare paradã din ultimii ani dupã cum s-a spus. Soarele generos a fãcut ca foarte mulţi români, oricare le-a fost naţionalitatea înscrisã în cartea de identitate aceştia sã asiste umãr la umãr entuziaşti la marea sãrbãtoare. An de an aştept ca şi în anii copilãriei (când aceasta se serba vara) sã vãd parada, sã ascult muzica militarã şi sã mã simt parte din mulţimea de oameni nutrind pentru un scurt timp acelaşi sentiment de mândrie cã sunt român. Patriotism? Desigur!
Şi atunci urmârind transmisiunile televiziunilor mi-au atras atenţia douã formulãri : un „mare patriot” şi un „mare erou”. Desigur trimiterile erau la înaintaşii acestui popor, oameni ale cãror gânduri şi fapte au schimbat destinul acestei ţãri.
Insã ce este un patriot? Dicţionarul defineşte astfel: o persoanã care îşi iubeşte patria şi care luptã pentru binele ei şi pentru prosperitatea ei.
Ce este un erou? O persoanã care a sãvârşit fapte mãreţe, cãzut pe câmpul de luptã.
Pânã aici totul îmi este foarte clar, nu cã pânã acum m-aş fi îndoit de sensul celor douã cuvinte dar, dintr-o datã mi-am pus o întrebare: cum aratã un mic patriot? Mic de stat sau cu vârsta cuprinsã între 10 ani şi 18 ani? Ce este un foarte mare patriot? Existã cel mai mare patriot? Dar mai mult decât patriot?
Sau poate ar trebui sã mã întreb cum aratã un mic erou? Cel mai mic erou? Cel mai mare erou? Existã mai mult decât erou ? Poate erou excepţional?
De când cele douã cuvinte au grade de comparaţie? Cum facem deosebirea între un erou mai mic şi unul foarte mare? Sunt desigur personalitãţi ale acestei ţãri, ale cãror eforturi sunt considerate pe bunã dreptate, contribuţii deosebite la dezvoltarea acestei ţãri şi sunt numiţi mari patrioţi. Dar atunci eu cum sunt: o micã patriotã? Cine decide dacã eu sunt doar o micã patriotã? Pe ce criterii? Poate nu am inventat nimic şi nici nu mi-am dat viaţa dar consider cã sunt patriotã. Îmi iubesc ţara, nu am spus niciodatã „Frumoasã ţarã avem pãcat cã este locuitã!”, îmi port cu mândrie naţionalitatea prin lume, mã strãduiesc în fiecare zi sã mã port faţã de oamenii sãi şi faţã de resursele sale astfel încât în urma mea sã nu rãmânã un deşert fãrã viaţã. E prea puţin pentru a fi consideratã patriotã?
Un mare patriot. Un mare erou. Patrioţi mari şi mici? Eroi mari şi mici? Ca sã rãspunzi criteriilor celor douã definiţii ar trebui sã fi major, sã ai conştiinţa înţelegerii socialului şi luptei de clasã. Un mare erou este un adult care din patriotism a sãvârşit o faptã deosebitã în slujba tãrii şi a poporului sãu. Mare ca vârstã sau mare ca valoare a gestului?
Cum rãmâne atunci cu micii eroi? Maria Zaharia fetiţa de 12 ani din satul Haret, cãzutã eroic pe câmpul de luptã – cãci câmp de luptã a fost curtea casei sale, iar nucul ajuns punct de observaţie a fost locul în care şi-a gãsit sfârşitul transmiţând armatei române poziţiile trupelor duşmane – este astãzi înmormântatã în Mausoleul de la Mãrãşeşti alãturi de Generalul Eremia Grigorescu, un mare erou desigur cãci ostaşii sãi au luptat cu vitejie sub deviza „Pe aici nu se trece!”. Sub Cupola Gloriei, pe Culoarul cavalerilor din Mausoleul de la Mãrãşeşti nu existã eroi mari şi mici, patrioţi mari şi mici. Existã doar Eroi al cãror Patriotism au fãcut posibilã România de astãzi. Şi noi patrioţii de astãzi, nu trebuie sã-i uitãm şi de câte ori drumurile ne poartã prin acele locuri în care se înalţã monumentele ce cinstesc memoria faptelor lor. Sã ne oprim, sã intrãm, sã-i cunoastem şi sã-i facem cunoscuţi copiilor şi nepoţilor noştrii. Neuitarea faptelor lor este astãzi una din dovezile noastre de patriotism.
Aşadar, aş vrea sã nu mai aud despre „un mare patriot” sau „un mare erou” ci numai despre Patrioţi şi Eroi. Toţi cei care ştiuţi sau neştiuţi, cãzuţi sau nu pe câmpurile de luptã, închişi dupã gratii sau trãind anonim dar închinându-şi viaţa acestei ţãri şi oamenilor de pe aceste meleaguri, au fost şi rãmân deopotrivã patrioţi şi eroi.
Un patriot, un erou, este un om care luptã pentru binele ţãrii sale, pentru poporul sãu. Cineva mi-a spus cã ar vrea sã vadã un gest de patriotism contemporan: un guvern care sã scadã cu un procent TVA-ul şi cu un leu datoria externã a ţãrii. Ar însemna cã ţara aceasta merge spre mai bine. Cã pentru acest popor este o sperantã cã viaţa lui se va îmbunãtaţi. Acei guvernanţi ar fi nişte patrioţi. Deciziile lor luate înspre binele acestui popor i-ar transforma în eroi. Nici mari. Nici mici. Patrioţi adevãraţi şi eroi fãrã uitare. Drumul de la patriotism la eroism nu-l poate strãbate însã oricine, nu? Şi totuşi noi cei mulţi, neştiuţi patrioţi rãmaşi aici pe aceste meleaguri sperãm ca printre ei sã se afle şi viitorii eroi despre care se va vorbi cu respect cu prilejul viitoarele manifestãri de 1 Decembrie 20…
Pânã atunci, La mulţi ani, România! La mulţi ani, Patrioţi şi Eroi români, orişiunde vã aflaţi!
 
Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. Alexa
    Dec 01, 2013 @ 21:30:14

    La multi ani, Romania!

    Răspunde

  2. Dan
    Dec 02, 2013 @ 07:14:31

    Eeeeiii… eşti cârcotaşă… Maria Zaharia este o mare eroină. Mică a fost doar vârsta la care, din păcate, i-a fost curmată viaţa. Daaar, dacă e să mă întrebi pe mine, mi-ar place să trăiesc într-o lume în care să nu fie nevoie să avem eroi.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Dec 02, 2013 @ 17:59:07

      Cârcotaşã? Poate. Dar cum sã fie unii mari eroi şi alţii mari eroi? Viaţa unora este mai preţioasã decât a altora? Acolo, la Mausoleu, în faţa criptei Mariei am înţeles cã eroii sunt eroi: nici mari, nici mici. Nu are importanţã vârsta şi nici clasa socialã din care proveneau. Doar faptele sunt cele care vor vorbi mereu în locul lor.
      Ar fi minunat sã nu mai fie nevoie de eroi care sã salveze lumea, dar totuşi pânã atunci, aş vrea sã vãd nişte oameni care sã facã gesturi “eroice” pentru aceastã ţarã. Nu le cer viaţa dar dacã au ales sã fie în Sfatul ţãrii, atunci sã-şi aminteascã cã sunt acolo pentru cei mulţi şi nu pentru ei. Dar ei se ceartã ca la uşa cortului fãrã ruşine cã-i vede o ţarã întreagã şi numesc asta determinare. Iau decizii care se bat cap în cap de nu pot sã le mai descurce nimeni şi ne mai întrebãm de ce nu suntem luaţi în serios!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: