psi-luneli – ape tulburi, ape repezi

Sentimente. Mici scâteieri de viaţã fãrã de care noi oamenii nu am putea trãi.Ne încearcã pe rând, mai întâi ca nişte mângâieri sub aripa cãrora pãşim încrezãtori. Mai apoi le simţim arsura când încep sã-şi sape numele în sufletul nostru. Sufletul este moale şi încrezãtor şi sperã cã orice urmã poate fi ştearsã şi cum nouã nu ne plac semnãturile când sunt prea apãsate, încercãm sã le ştergem. Uneori reuşim dar pierdem şi o frânturã din noi. Şi spunem cu nãduf:
” – Ducã-se pe apa Sâmbetei!” Apa Sâmbetei, apã tulbure şi iute ce apucã, duce departe pentru totdeauna.
Sentimentele ne fac slabi. Sentimentele sunt cele care ne frâng voinţa. Orice ne-am propune sentimentele sunt cele care pânã la urmã ne vor netezi calea sau ne vor face sã o pierdem pentru totdeauna.
Tot sentimenetele sunt cele care ne fac puternici. Sentimenetele sunt cele care ne împing de la spate sã apucãm pe cãrari niciodatã umblate. Şi atunci ne vor rãsuna în urechi avertismentele celor ce au înotat în apele lor repezi şi tulburi :
“- De ce te arunci cu capul înainte? Vezi sã nu te îneci!” Eşti atât de tânãr cã nu vezi pericolul nici dacã ai merge pe drum dãrãmite când te lupţi cu valurile vieţi!”. Dar cine sã le audã? Sentimentul cã ştii totul şi cã poţi totul te copleşeşte şi apele repezi şi tulburi ale vieţii te cuprind mai înainte de a înţelege cã ceea ce urmezi de multe ori nu este vrerea ta şi cã în valtoarea lor se amestecã zi de zi, fericirea şi nefericirea, dorul de viaţã şi deznãdejdea, încrederea şi dezamãgirea, hohotul de râs şi furia oarbã, bunãtatea şi cruzimea fãrã margini, iubirea şi trãdarea.
Toate se adunã ca picãturile în apele repezi şi tulburi ale vieţii şi noi, firavi luntraşi, ne avântãm curajoşi cãutând un liman. Unii dintre noi îl gãsesc. Cei mai mulţi însã, se vor lãsa purtaţi mereu de apele tulburi şi repezi ale sentimentelor cãutând şi sperând cã urmãtoarea vâltoare va fi şi cea din urmã şi cã pânã într-un sfârşit se vor linişti. Uitãm însã cã apele liniştite sunt adânci. Adânci şi singuratice. Şi singurãtatea este un sentiment nu?
Şi atunci ce alegem: apele tulburi şi repezi sau apele adânci şi liniştite?
 
Am scris pentru postarea de luni dar nu am avut rãgazul cuvenit şi cum tema mi-a plãcut pea mult ca sã o las sã se piardã iatã-mã şi pe mine purtatã de apele tulburi, apele repezi.
 
Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. Gabriela
    Dec 01, 2013 @ 18:33:01

    Vrei sa spui ca sentimentele ne arunca in valtoarea vietii? Se poate si asa. Sentimentele sunt raspunsul omului la stimuli din afara, sunt o reactie la ceea ce ni se intampla. De asta suntem minunate fiinte. Raspundem lumii cu emotie si traire. Credem uneori ca gresim? Oare? Incercam, cercetam. Asta ne duce inainte pe o scara a evolutiei. Emotiile sunt importante. Ele ne determina sa luam decizii Dar, tot ele ne fac usor de manipulat, usor de determinat sa facem ceva, ce poate in mod natural, obisnuit, nu am face. E un subiect interesant si sensibil. Poate ca tot ele sunt cele care ne ghideaza drumul in apele involburate ale vietii.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Dec 01, 2013 @ 20:49:43

      Eu asa spun Gabriela! Sentimentali sau nu, oricum ne-am considera, nu putem sã spunem cã viaţa noastrã nu este presãratã de decizii luate pe baza sentimentelor. Ne place cineva? Decidem sã auzim ce are de spus. Ne displace cineva? Decidem sã evitãm orice posibilã relaţionare cu aceasta. Dacã decizia este bunã sau se va dovedi greşitã, asta este altã problemã. De multe ori sentimentele puternice care ne stãpânesc sunt cele care vor decide parcursul vieţii noastre viitoare. De câte ori nu ai spus: am un sentimentul cã…? Presimt cã…? Oricum ar fi, adevãrate sau nu, ne lãsãm purtaţi de ele pe valurile vietii.

      Răspunde

      • Gabriela
        Dec 01, 2013 @ 22:02:52

        Eu nu cred ca sunt identice sentimentele, cu presentimentele. Primele tin de emotional, in raport cu ceva ce s-a intamplat deja. Presentimentele sunt mesaje subtile, venite din viitorul apropiat. Un om fara emotii e un sloi de gheata sau un robot. Emotiile ne fac umani. Doar ca ele ne fac in acelasi timp vulnerabili. Deciziile din viata noastra se bazeaza pe ele.

  2. roxdumitrache
    Dec 01, 2013 @ 22:10:29

    Este adevarat, presentimentele tin de subconstient dar de cele mai multe ori, sunt atat de puternice incat devin sentimentele care ne imping sa actionam sau dimpotriva, sa renuntam. Sentimentele, emotiile cum spui, sunt cele care ne fac puternici sau ne fac slabi.Vin si pleaca, se amesteca si se destrama atat de repede incat uneori nu miram ce ne face sa actionam intr-un fel sau altul. Admiram pe cei ce pot luat decizii „la rece” fara emotii si fara sa clipeasca. Eu nu am reusit niciodata. Mereu am tinut cont de propriile sentimente si de cele ale omului din fata mea. Recunosc ca uneori am regretat. Sunt si oameni care exploateaza tocmai aceasta „slabiciune” a umanitatii noastre.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: