Pe malul Dunãrii prin Timocul Sârbesc

Timocul Sârbesc. Auzisem nu odatã despre Valea Timocului din Serbia şi românii care trãiesc pe aceste meleaguri dar, recunosc deschis cã în momentul în care am trecut graniţa în Serbia nu aveam nici cea mai mica idee despre faptul cã tot traseul ales de noi de la Porţile de Fier la Belgrad, pe malul Dunãrii, traversa aşezãrile în care romãnii, sau mai bine spus vlahii constituind o importantã comunitate şi limba românã ne era suficientã pentru a ne face înţeleşi.
Aşadar, iatã-ne plecaţi din Bãile Herculane hotãrâţi sã descoperim Serbia, într-o excursie fulger. Fulger o credeam noi, ea, adicã excursia, s-a dorit parese mai puţin fulger cãci, de plecat am plecat noi sã aruncãm o scurtã privire pe malul drept al Dunãrii dar pânã la sfârşit am vizitat şi Belgradul şi am descoperit şi punctul de frontierã de la Bela Crkva – Oraviţa. Astfel am experimentat şi verificat vorba noastrã atât de sugestivã: “am plecat cu graba şi m-am întâlnit cu zãbava”. E drept frumoasã şi interesantã zãbavã.
Aşadar, am trecut graniţa fãrã mari formalitãţi, cartea de identitate şi actele maşinii fiind suficiente (deşi nu au aderat încã la Uniunea Europeana trecerea la sârbi este simplã) iar partea cu banii a rãmas sã o rezolvãm pe drum. Puteam sã schimbãm în vamã, ceea ce nu am fãcut, aşa cã ne-am pus speranţa în gãsirea unui bancomat în localitãţile prin care vom trece.
Traseul ales este deosebit de pitoresc drumul urmãrind malul Dunãrii prin localitãţile Kladova, Tekija, Golubinje, Donji Milanovac, Dobra, Golubac, Veliki Gradişte şi apoi spre Požarevac. Drumul este bun, ca de altfel toate drumurile pe care le-am parcurs prin Serbia. Chiar dacã nu sunt ca în palmã, toate localitãţile sunt legate prin drumuri bune, fãrã gropi, reparate acolo unde era cazul aşa cum mi-aş dori sã fie şi la noi peste tot. Drumurile sunt marcate şi semnalizate chiar dacã au un sistem propriu de semnalizare diferit de ceea ce întâlnim în mod curent în celelalte state europene.
Drumul este foarte frumos cãci se strecoarã prin tunelurile fãrã numãr mai lungi sau mai scurte care sfredelesc muntele, aleargã peste viaductele ce traverseazã gurile de vãrsare a afluenţilor Dunãrii şi trece în revistã localitãţile înşirate ca mãrgele pe marginea sa.
Prima mare surprizã din aceastã plimbare am avut-o la Golubac. Aici pe malul Dunãrii în Parcul Naţional Derdap se înalţã Fortãreaţa. Bine înfiptã în coasta muntelui, de sute de ani cetatea supravegheazã drumul prin porţile de piatrã pe sub care ne strecurãm cu privirile agãţate de zidurile strãvechi. Pe o parte muntele, de cealaltã Dunãrea şi la mijloc vechea cetate cu cele 10 turnuri impunãtoare şi astãzi.
Chiar dacã nu vã veţi propune decât vizitarea acestei cetãţi şi tot nu veţi regreta nicio clipã timpul petrecut pe malul sârbesc. Dunãrea este la fel de impunãtoare iar drumul vã va oferi prilejul admirãrii malului românesc, ca o recompensã a orelor petrecute pe drum. Decebal Rex din Golful Mraconia vã va veghea drumul şi nicio clipã nu vã veţi simţi strãini pe aceste frumoase meleaguri.
Mã opresc la poalele cetãţii şi vã invit alãturi de mine pe malul sârbesc al Dunãrii prin Parcul Naţional Derdap pânã la Golubac.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: