psi-luneli – umbra omului

Omul, mereu pus pe şotii îşi ia cu el în aventura vieţii, umbra sa. Şi ea îl urmeazã tãcutã, fãrã şovãire chiar şi atunci când el, omul a toate ştiutor, se clatinã. Umbra se clatinã şi ea şi apoi se ridicã asemeni omului sãu şi pornesc împreunã mai departe. Om şi umbrã, niciodatã unul fãrã celalalt, mânã în mânã, tãcere lângã tãcere, din prima zi pânã în cea din urmã.
Când puiul de om pleacã în viaţã îl urmeazã şovãitor un pui de umbrã.
Apoi omul prinde puteri şi umbra sa devine din ce în ce mai mare, mai vizibilã şi uneori ea este cea care atrage atenţia, devenind chiar ameninţãtoare. Uneori chiar auzi:
“- Ce stai mãi, în umbra lui….?”
“- Tu vorbeşti? Ţie ţi-e fricã şi de umbra ta şi mã întrebi pe mine?”
Şi atunci iţi spui cã bunã o fi umbra dar uneori este bine sã stai în luminã.
Da, chiar sunt umbre şi umbre. Unele aduc alinare, altele sunt ameninţãtoare. Un lucru rãmâne însã sigur: om fãrã umbrã şi umbrã fãrã om nu am întâlnit. Cum este omul aşa îi este şi umbra. Şi atunci mã uit în jurul meu gândindu-mã cã atâta vreme cât îmi voi vedea umbra, trãiesc! Şi cât trãiesc vreau sã fac în aşa fel încât sã nu-mi plimb degeaba umbra dupã mine. Şi nici sã nu se fereascã nimeni de umbra mea .
 

Alte poveşti despre alţi oameni şi umbrele lor veţi gãsi la psi

 100_0883 100_0859

13 comentarii (+add yours?)

  1. Mugur
    Oct 20, 2013 @ 22:19:34

    Ce bine este când poți afirma că nu faci degeaba umbră pământului!
    Mi-ai dat și o idee, să-mi urmăresc și eu umbra, să vad ce mai fac si cum o mai duc!
    Și mai trebuie să-ți spun că mi-au plăcut umbrele fotografiate de tine!

    Răspunde

  2. Trackback: Psiluneli- Umbra omului | Cățărătorii
  3. Trackback: Psiluneli : umbra omului | Hipertensiv
  4. Adriana
    Oct 21, 2013 @ 08:14:21

    …, azi nu am scris …dar tot ce as fi avut de spus …am găsit aici. Si parcă e mai frumos, ca intr-o zi de toamnă perfectă, cu ceai si o carte bună…despre lumini şi umbre…frumos…

    Răspunde

  5. roxdumitrache
    Oct 21, 2013 @ 08:49:22

    Multumesc, Adriana!

    Răspunde

  6. psi
    Oct 21, 2013 @ 11:53:33

    cred că toţi ştim îndemnul de a nu face umbră pământului degeaba. numai că privesc înspre mine şi nu ştiu dacă nu cumva m-am limitat la a şti acest îndemn şi cam atât.😦

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Oct 21, 2013 @ 20:51:53

      Se poate psi? Cum asa? Te gandesti poate la : un copil, o casa, un pom? Dar o viata frumoasa? Vorbe bune ? Ganduri curate? Daca au fost atunci nu pot fi indoieli. Si cate ganduri frumoase gasim la tine!

      Răspunde

  7. Scorpio
    Oct 21, 2013 @ 15:46:01

    :))) sa stii ca…cateodata umbra mea ma sperie…nu prea seamana cu mine.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Oct 21, 2013 @ 20:55:47

      Ei Scorpio, poate ca umbra ta se tine in pas cu moda si uneori nu o recunosti! De cand cu trendurile astea nici pe tine tine nu te recunosti in oglinda cateodata! Iar daca ai vreo zi mai …proasta se supara si ea si va speriati una de cealalta!

      Răspunde

  8. Trackback: Umbra omului | Fata din vis
  9. alma nahe
    Oct 22, 2013 @ 00:39:10

    Mie îmi place umbra mea. E comică, are capul mic și fundul mare.:)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: