Ziua Turismului – Turismul şi apa – Protejarea viitorului nostru comun

google

Declaratã de cãtre Organizaţia Mondialã a Turismului în anul 1979 ca Ziua Mondialã a Turismului, ziua de 27 septembrie are ca temã în acest an: “Turismul şi Apa – Protejarea viitorului nostru comun”. Tema propusã doreşte sã atragã atenţia întregii comunitãţi internaţionale asupra importanţei pe care o are pentru întreaga planetã modul în care sunt protejate resursele de apã şi responsabilitãţile tuturor statelor în conservarea acestora, dar şi impactul pe care îl are turismul în realizarea acestor obiective.

Decizia Organizaţiei Naţiunilor Unite de a declara anul 2013 ca An Internaţional al cooperãrii în domeniul apei, are ca principal scop conştientizarea importanţei cooperãrii multidisciplinare a tuturor statelor în gestionarea resurselor de apã ale planetei, prezervarea calitãţii acesteia precum şi accesul tuturor în mod echitabil la aceastã resursã vitalã pentru om.

Resursele de apã fie ele ape curgãtoare, lacuri, delta, izvoarele termale sau zonele costiere ale mãrilor şi oceanelor, trebuie sã reprezinte o permamenta preocupare a tuturor statelor care le deţin. România se numãrã printre ţãrile care au una dintre cele mai bogate şi diverse resurse de apã. Fluviul Dunãrea al doilea ca lungime din Europa dupã fluviul Volga, are cel mai lung traseu pe teritoriul ţãrii noastre desfãşurându-se pe 1075 km şi dând naştere Deltei Dunãrii la vãrsarea în mare, areal unic în Europa şi cu o diversitate a florei şi faunei excepţionalã. Importanţa acestor resurse în dezvoltarea turismului este fãrã îndoialã foarte mare dar, la fel de important trebuie sã fie modul în care acestea sunt exploatate în scopuri turistice. Turismul este astãzi la îndemâna tuturor: excursii, sejururi în staţiuni pentru odihnã sau tratament, croaziere pe mãri sau fluvii. În fiecare din aceste acţiuni omul se bucurã de frumuseţea naturii, de aer, soare şi apã, efectul lor este nepreţuit asupra organismului dar nu întotdeauna omul are grijã ca în trecerea sa, sã nu aducã stricãciuni mediului. Schimbãrile climatice majore din ultimele decenii, asupra cãrora specialiştiii din întrega lume atrag atenţia, manifestãrile excepţionale din ultima perioadã de timp tornade, taifunuri, ploi torenţiale toate au ca punct comun acţiunile umane fãrã discernãmânt, întinse de-alungul multor generaţii şi care dacã nu sunt oprite vor face ca generaţiile care vin sã moşteneascã o planetã cu resurse sãrãcite şi fãrã valoare, iar cele care vor mai rãmâne vor deveni în timp incompatibile cu viaţa.

Apa este principala resursã naturalã farã de care viaţa nu poate exista şi totuşi peste tot în lume, în ciuda eforturilor tot mai susţinute, este risipitã şi poluatã. Nici ţara noastrã nu face excepţie. Zilele acestea am avut din nou ocazia sã revãd staţiunea Bãile Herculane. Situatã în Valea Cernei, staţiunea şi-a câştigat faima datoritã apelor termale, saline, sulfuroase sau clorurate, care şi-au arãtat calitãţile de-alungul a peste 1800 de ani. Astãzi apele sunt tot acolo, mai pot fi vãzute şi urmele amenajãrilor romane ca şi cele din anii care au urmat. Cerna curge pe valea sa dar, aş spune cã în ritmul în care noi cei de astãzi acordãm atenţie acestor resurse, nu multe vor fi generaţiile care se vor mai bucura de apele binefãcãtoare. Deci poate cã ar fi timpul ca autoritãţi, locuitori şi turişti sã înţelegem cã fiecare dintre noi avem responsabilitaţi faţã de aceste ape minunate, cã nu sunt fãrã sfârşit şi cã indiferenţa noastrã, deciziile greşite sau rãu intenţionate, le pot distruge definitiv şi generaţiile viitoare nu le vor cunoaşte niciodatã.

 

Publicitate