Psi-luneli – obsesia fericirii

Fericirea este o stare. Fiecare definim fericirea funcţie de propriile experienţe de viaţã, de ceea ce ochii şi sufletul nostru percep. Raportarea experienţelor personale la experienţele celorlalţi şi la felul cum acestea sunt reflectate de ei, este procesul prin care noi stabilim dacã suntem sau nu fericiţi. Cât de corectã este analiza personalã în urma cãreia tragem concluzia :suntem sau nu fericiţi? Cât de obiectivi suntem când ne analizãm trãirile ? Cât de corecte sunt alegerile prin care stabilim factorii faţã de care ne mãsurãm fericirea sau nefericirea? Mereu mi-am spus cã sunt un om fericit. Şi ştiu cã nu mã amãgesc. Ştiu cã pentru alţi oameni fericirea mea nu este suficientã. Cred cã şi ei au dreptate. Dar asta nu mã face pe mine nefericitã. Mereu auzim întrebarea: eşti fericit/fericitã? Poate ar trebui sã se precizeze mereu şi în raport cu ce ar trebui sã-ţi analizezi starea pentru a fi cât mai precişi în rãspuns. Obsesia fericirii te face mai nefericit decât dacã nu ai sta mereu sã-ţi analizezi fiecare aspect al vieţii: fericit acasã, fericit cu slujba, fericit cu ţara în care te-ai nãscut, fericit cu familia ce ţi-a fost data, fericit cu chipul tãu. Fericit sau nu?

Intâmplãtor sau nu o replicã din filmul ce tocmai ruleazã la televizor a dat rãspunsul: fericit este cel care care gãseşte fericirea în ceea ce are. Cu toţii cãutãm fericirea, cu toţii o dorim dar de multe ori ceea ce visãm cu ochii deschişi nu se împlineşte şi pierdem şi ceea ce atât de aproape de noi fiind, cãlcãm în picioare cãci nu o zãrim stând cu ochii la stele. Ca orice obsesie poate fi dãunãtoare. Alergând dupã o stea niciodatã ajunsã, ne risipim fericirea precum pulberea de stele pe cer. Lasã urme strãlucitoare dar vor fi doar umbrele înşelãtoare ale unei stele. Visul imposibil de visat şi steaua de neatins a celebrului don Quijote de la Mancha urmatã orbeşte oricât de departe şi prin oricâte deziluzii, aceasta este obsesia fericirii.
 
Anunțuri

18 comentarii (+add yours?)

  1. Alexa
    Sep 15, 2013 @ 21:26:01

    cum zicea poetul?!… ce bine că sunt / ce bine că eşti?… „fericire” – lat. felix… o stare în raport de zici… dificil de explicat!!
    a propos: pe ce canal te uitaşi la film?!…. fericito… în reluare se mai dă? ;)) LOL
    p.s. dacă nu se ştie… pe tv2 e Festivalul Enescu…. putem trece la fericire relativă!!? 🙂

    Răspunde

  2. Trackback: Psiluneli-Obsesia fericirii | Cățărătorii
  3. vienela
    Sep 16, 2013 @ 07:26:56

    Fericiti sunt cei care se pot bucura de ceea ce au, cei care nu alearga dupa cai verzi pe pereti si nu poarta grija caprei vecinului.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Sep 16, 2013 @ 18:46:33

      Uneori alergand dupa ceea ce credem ca este fericirea noastra ne dam seama ca de fapt, ea alerga tot timpul langa noi. Momentul in care o descoperi este momentul de fericire. Te simti usor caci ai scapat de povara cautarii si te opresti si te bucuri de viata.

      Răspunde

  4. psi
    Sep 16, 2013 @ 08:48:43

    fericirea este… starea de graţie ce încântă ochii lui Dumnezeu şi ai îngerilor… aşa spunea ignaţiu de loyola şi eu îl cred. şi mai cred că don quijote a fost fericit, extrem de fericit în lumea lui, indiferent ce au spus alţii, ceilalţi.

    Răspunde

    • cita
      Sep 16, 2013 @ 10:21:43

      Total de acord cu ce ai scris, psi.
      Dara… fiecare are libertatea sa isi analizeze propriile trepte in accesul la fericire!

      Răspunde

    • roxdumitrache
      Sep 16, 2013 @ 19:22:41

      Fericiti cei saraci cu duhul caci a lor va fi imparatia cerurilor. Asemeni lor si Don Quijote era lipsit de patimi si curat in sufletul lui dar rupt de realitate. Nefericirea lui este tocmai neacceptarea de catre ceilalti a „fericirii” sale: frumoasa Dulcineea in cautarea careia plecase. Ce trista e realitatea: nici frumoasa, nici domnita.Sa vrei sa-ti vezi fericirea acolo unde nu este, nu a fost si nu va fi niciodata si totusi sa continui sa ceri celor din jur sa te creada, asta este obsesia fericirii. Daca a fost fericit ? Poate, pana s-a trezit din nebunia sa.

      Răspunde

  5. Scorpio
    Sep 16, 2013 @ 08:50:54

    Multi alearga dupa fericire si nu vad ca ea exista langa ei, dar in lucruri marunte.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Sep 16, 2013 @ 19:32:30

      De cate ori imi doream ceva ce nu puteam avea in acel moment, lucruri marunte de altfel, imi spunea asa : ai doua maini, doua picioare, nu te duce nimeni de mana pe strada, ai cap si poti gandi singura, nu oi fi tu Ileana Cozanzeana dar nici nu intoarce nimeni capul cand te vede, ai atat de multe fata de altii, de ce sa fii nefericita? Si mai tarziu cand simteam ca sunt nefericita, imi aduceam aminte de cuvintele mamei si porneam mai departe. Am invatat ca nu trebuie sa am lumea la picioare ca sa fiu fericita, imi ajunge doar sa stiu ca o pot avea daca vreau.

      Răspunde

  6. cita
    Sep 16, 2013 @ 10:22:17

    Frumoase randuri!

    Răspunde

  7. alma nahe
    Sep 16, 2013 @ 11:10:18

    Fericirea are chipul tău…http://www.youtube.com/watch?v=M0E3PkYQPz8

    Răspunde

  8. Adriana
    Sep 16, 2013 @ 14:39:17

    …fericirea de azi nu e aceeasi cu cea de mâine. Ne schimbam, schimbam placerile, valorile, mutam pe trepte importanta lor. Acum, după 40 de ani, mă bucur cât pot de sănătatea celor dragi, si mă simt mai fericita decat atunci cand mi-am dorit nu stiu ce prostioară efemera despre care am spus că mă face fericită. Cine stie ce voi afirma…mâine. Tare mi-a placut ce ai scris

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Sep 16, 2013 @ 19:41:31

      Multumesc, Adriana. Ai dreptate cand spui ca fericirea de la 10 ani nu este aceeasi cu cea de la 20 de ani sau cu cea de la 40 de ani. Acum masura fericirii noastre este fericirea copiilor nostrii.

      Răspunde

  9. Vero
    Sep 18, 2013 @ 01:42:08

    Răspunsul la întrebarea „eşti fericit?” ar trebui să fie întotdeauna „da, sunt fericit că trăiesc”. Cei care-şi pierd fericirea asta, sau n-o mai pot vedea, se sinucid… Fiindcă un om fericit e cel care ştie să aprecieze ceea ce are – sau cel puţin asta e părerea mea 🙂

    Răspunde

  10. roxdumitrache
    Sep 18, 2013 @ 07:10:39

    Asa este. Sa poti aprecia ceea ce ai astazi este o mare fericire. Imi aduc aminte de bunica mea care in fiecare dimineata se inchina la icoana multumind pentru ca a mai apucat inca o zi si seara la culcare multumea pentru ziua care a trecut.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: