Implicã-te dacã îţi pasã de copii

O dimineata cu Maya si Alma

O dimineata cu Maya si Alma

“Câinele este un animal domestic ce trãieşte pe lângã casa omului”. Vã mai aduceţi aminte cum am învãţat la Zoologie? Pe lângã casa omului. Nicidecum printre gunoaiele din jurul blocurilor, pe maidanele ”proprietãţi particulare” sau publice multe din ele neîngrãdite sau amenajate, pe care se adunã tone de gunoaie. Omul a domesticit acest animal hrãnindu-l, ocrotindu-l la nevoie, creind astfel o relaţie specialã cu un exemplar, douã sau câte putea îngriji. La peştera lui, bordeiul lui, casa lui sau apartamentul lui. Nu la casa vecinului, lânga gardul nu-ştiu-cui, cã de el este “iubitor de animale”! Ce iubitor de animale eşti dacã îl laşi în ploaie, ger şi ameninţat de a fi sfâşiat de alte animale sau luat de hingheri? Vrei un animal de care sã te ocupi atunci fã-o în mod responsabil: ia-l cu tine acasã, du-l la doctor, ai grijã sã nu aibã urmaşi nedoriţi de care nu te poţi ocupa şi nu ai cui sã-I plasezi, curãţã în urma lui pe stradã, pune-i botniţã cã aşa spune legea pentru a nu avea surprize, cã de animalul rãmâne animal, nu-i poţi tu controla toate pornirile.

Rãmas de capul lui revine la pornirile fireşti ale rasei sale: este un animal de pradã, carnivor şi care trebuie sã atace ca sã-şi câştige hrana cã nu se apucã acum de agriculturã şi nici nu devine peste noapte ierbivor. Dragi îmi sunt câinii dar cei care şi-au dus copii la vaccinat dupã ce au fost muşcaţi de câini (cum am fãcut şi eu cu ani în urmã), nu prea pot sã înţeleagã cum este cu “iubitorii de animale” care-i vor liberi şi muşcãtori în continuare pe strãzile oraşelor, comunelor, satelor cã toatã ţara este plinã de câini care numai domestici nu sunt şi nici nu par sã doreascã sã stabileascã relaţii prieteneşti cu cei pe care-i întâlnesc pe cãrãrile patriei.
De ce sunt atât de mulţi? În afarã de cei “reteritorializaţi” despre care zilele acestea m-am dumirit şi eu de ce au cercei în urechi şi tot pe strãzi se aflã şi despre care cei care i-au luat la un moment dat în grijã ar trebuie sã rãspundã, este evident cã provin din casele unor iubitori de animale care nu doresc sã-şi sterilizeze câinele dar nici nu se preocupã de plasarea acestora cum spune legea ci îi abandoneazã pe unde le vine. De unde sunt atâtea exemplare sãlbãticite de câini ale cãror rase sunt evidente? Sau suntem singurii din Europa cu câini comunitari de rasã? Când toatã planeta este preocupatã de planificarea familialã şi metodele contraceptive pentru evitarea sarcinilor nedorite asta bineînţeles la om, pentru câini de ce iubitorii nu au aceeaşi problemã? Ei nu vor cu niciun chip sã permitã controlul apariţiei unor pui nedoriţi. De ce oare? Care este adevãrata problemã? Pentru mine este greu sã înţeleg deşi mã strãduiesc permanent.
Acum doisprezece ani am adoptat un pui de pisicã lãsat la uşa mea. Anul trecut am adoptat o cãţelusã abandonatã de stãpânul sãu când nu a mai putut sã o ţinã. Aşa cã sunt o iubitoare de animale şi spun cã cei ce doresc sã nu se mai ajungã la ceea ce s-a petrecut, trebuie sã dea dovadã de serioazitate şi sã-şi accepte resposabilitatea faţã de ceilalţi membrii ai societãţii şi sã respecte dreptul la viaţã şi sãnãtate al oamenilor şi ai animalelor deopotrivã. S-a ajuns din pãcate prea departe, mult prea departe şi se impun mãsuri drastice faţã de toţi cei implicaţi pentru a nu se mai repeta dramele şi pentru a se restabili ordinea care ar fi trebuit sã existe.
 
De mult doream sã scriu pe aceastã temã dar m-am oprit gândindu-mã sã nu scriu sub presiunea primului impuls, cel stârnit de discuţiile şi mai ales de recentele întâmplãri. Nu era pentru prima oarã când se întâmpla o tragedie. Nici mãcar nu ştiu exact a câta este la nivelul întregii ţãri cãci problema nu este doar a Bucureştiului. Peste tot, prin oraşe, comune, sate, câmpuri sunt strânse haite întregi de câini sãlbãticiţi.
Un articol citit la Tibi, m-a determinat sã pun pe hãrtie ceea ce tin în minte şi în suflet, întrebãri fãrã rãspuns şi poate împreunã vom gãsi o rezolvare la o problemã care pe zi ce trece devine tot mai acutã şi ridicã tot mai multe semne de întrebare : cine şi de ce a lãsat sã se ajunga aici? Se puteau evita toate tragediile întâmplate de pânã acum? Cât de mult se doreşte sã nu se mai repete aceste tragedii? Şi mai ales: ştim cu adevãtar ce înseamnã sã fi un “iubitor de animale” ? Dar un “iubitor de oameni”? Poţi sã fii in acelaşi timp şi un iubitor de oameni şi un iubitor de animale? Dacã da, ar fi momentul sã o arãtãm.
Oferiţi copiilor o viaţã sigurã, o copilãrie fãrã durere şi mai ales printr-un comportment responsabil faţa de animale, educaţi viitoarele generaţii astfel încât, sã nu fie nevoite sã ia deciziile pe care astãzi suntem nevoiţi (nu se doreşte, este o mare diferenţã) sã le luãm dacã vrem sã nu devenim “minoritari” pe strãzi sau “toleraţi” prin parcuri sau pe drumul cãtre casã.
 
 

2 comentarii (+add yours?)

  1. dan vasilescu
    Sep 18, 2013 @ 15:03:33

    Ce multa dreptate aveti. De „dat cu gura” avem mai multi „specialisti” decat inainte de ’89, dar de facut ceva habar n-au !

    ________________________________

    Răspunde

  2. roxdumitrache
    Sep 19, 2013 @ 20:58:56

    Din pacate stim sa ne opunem la orice propunere dar nu vrem sa acceptam faptul ca peste tot in lume ordinea pe care o admiram atat a fost impusa prin masuri coercitive de la care nu se poate sustrage nimeni. Legi avem, dar nu sunt aplicate corect si nici consecvent. In fata legii toti ar trebui sa fim egali. Pentru a avea o viata mai buna intr-o tara mai curata toti trebuie sa facem eforturi.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: