La-nceput a fost ….cuvântul!

La-nceput a fost…cuvântul!
Spuse cineva-nţelept.
Ce cuvânt nu spuse anume
Sã pricepem cum a fost dar,
Cum fiecare ştie un cuvânt mai special
Ce-l rostim mai des ca altul
Poate pentru cã-i banal,
Ne gândim cã el fusese cel dintâi
Şi de aceea îl purtãm printre cuvinte
Cu emfazã şi mereu, tot ce spunem poartã-n coadã
Cuvinţelul buclucaş, cel ce întãreşte fraza,
cu putere mai ales, ca sã ducã la-mplinire
tot ce-n gând acum ne dã.
Darã vezi, de-ntrebi de sensuri,
Şi de-un înţeles anume
Pe acela care zilnic Cuvinţelul
Îl adunã de prin colţuri prãfuite
Şi din margini de coclauri şi cu el în lume dã,
fãrã sã gândeascã-o clipã dacã ştie ce-i cu el,
Vei primi doar o privire, rãtãcitã şi stupidã cãci,
acolo unde-i locul unde ştiinţa se adunã,
Este doar un gol, ce astfel pe vecie va rãmâne.
Cuvinţele, cuvinţele toate stau în dicţionar
Unele mai evadeazã şi de cap bãtãi ne dau
Sensuri cãutãm anume, înţelegere cãtãm
Dar se pare câteodatã, le lãsãm de capul lor!
Şi atunci ne frâng voinţa şi tot zburdã fãrã hat
Şi când lor le vine bine, se prezintã nechemate
Şi ne stricã cuvântarea ce pedant am prezentat.
Cuvinţele, cuvinţele multe sunt, dar nu destule
Ca sã spunem tot ce vrem şi atunci dintr-o prostie
Sau din dor de rãzbunare, dãm cu vorbele în oameni
Şi privim cum dintr-o data sensurile ce ştiam
Se evaporã şi-n urmã lasã o tãcere grea.
La-nceput a fost cuvântul şi la urmã tot aşa
Dãcã însã înţelesul este altul, e pãcat
Cãci la om este cuvântul, ce înalţã
Şi la animal lãtratul, dar nu are dicţionar!
Mi-a venit ca într-o joacã sã vorbesc despre ….cuvinte
Despre sensuri, dicţionare şi motive ce avem
Ca sã le pornim în lume deşi fãrã noimã sunt,
Şi doar rãu pot sã ne facã, dar alegem sã le dãm
Libertatea nesperatã.
De aceea protestez şi decât sã-i mai aud,
Toatã ziua-n gura mare cuvinţelele zbierând,
Am sã-mi inventez cuvinte – psi dreptate mare avea-
Şi aşa vorbindu-şi singuri, sper cã poate, vor tãcea.
 

4 comentarii (+add yours?)

  1. Adriana
    Aug 04, 2013 @ 16:34:34

    ….fără…cuvinte! Le-ai folosit tu pe toate…şi iar m-ai pus pe gânduri…

    Răspunde

  2. roxdumitrache
    Aug 04, 2013 @ 17:28:20

    Da de unde! Cred cã tema propusã de psi, m-a fãcut sã dau glas unei dureri mai vechi : de ce trebuie sã suport zi de zi, vocabularul unuia şi al alteia (cãci nu existã diferenţe de sex, între cei cel folosesc fiind deopotrivã şi de un model şi de celãlalt), vocabular limitat/condimentat cu cuvinte al cãror singur scop este dupã mine, demonstrarea unei libertãţi doar de ei gânditã nicidecum existentã în realitate, faţã de cei ce te înconjoarã, a unei limitari de exprimare fãrã nicio legãturã cu ceea ce scrie, din pãcãte, în diplomele cu care se laudã. Pe scurt, deviza lor pare a fi: “dacã nu-ţi convine astupã-ţi urechile!” Aşa sã fie oare?

    Răspunde

  3. Mugur
    Aug 04, 2013 @ 19:10:44

    Prin cuvânt s-a inventat necuvântul, ca necuvântătoarele să-ți spună cuvinte sunătoare!
    Și dacă nu-ți convine sunetul cuvintelor, ascultă necuvintele!
    Mi-a plăcut această odă a cuvintelor! Iar de nu-ți place, taie jocul de cuvinte de mai sus.

    Răspunde

  4. roxdumitrache
    Aug 04, 2013 @ 21:03:18

    Nici vorba! Jocul cuvintelor trebuie sa fie stapanit de noi nu sa fim noi stapaniti de cuvinte. De unele cuvinte.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: