
Duzina de cuvinte – înainte de cuvânt
02 aug. 2013 10 comentarii
in Duzina de cuvinte Etichete:înainte de cuvânt, duzina de cuvinte
Într-o lume de tãcere şi de linişte adâncã,
Un Adam şi cu o Evã învãţau ca sã cuvânte.
Se priveau cu mult dulcerc şi cu tristaler pe buze
Şi cu amarcuş în gânduri (nu prea mult sã nu-i apese),
Încercau sã dea de urma sensurilor dintr-o lume
Unde s-au trezit deodatã singurei şi fãrã vorbe.
Sub un balcondur ferice înflorit şi plin de el
Colorbit plin de luminã tremurând în apa mãrii,
Şi-au gãsit un adãpost şi în liniştea-nserãrii
Se întreabã cum sã-şi spunã tot ce mintea le frãmântã.
Evã noastrã temãtoare, arãtând spre apa mãrii – Cristaler ?
Adam, rãspunde: Verdincton! Şi în picioare, el continuã:
– Telurictus! Fãrã nicio îndoialã, cât cu ochii o cuprinzi
Mişcãtoare şi adâncã, lungere chemare are
Cu drogor ea te atrage şi te laşi ca dus de val
Sã te mângâie molatec ca un blând alinaval
Ce îţi dãruie cãldura adunatã de la soare .
Eva plinã de dorinţã, îl priveşte şi din gesturi
Pe Adam ce ştie toate, îl întreabã de ar vrea
Sã-i arate cum sã-i spunã, cã în suflet o sãgeatã
I-a pãtruns şi o rãneşte şi ar vrea un sens sã-i dea
Dar cuvinte nu cunoaşte şi din ranã picuri cad
Serbetiv ar fi sã fie sau iubire fãrã leac?
Într-o lume fãrã vorbe, sensurile s-au pierdut
Poţi sã-i spui cum vrei iubirii, serbetiv sau cristaler
Colorbit sau tristaler, balcondur sau amarcuş
Tot la fel va trece timpul şi la fel tu vei iubi!
Clubul psi azi vã invitã într-o lume inventatã plinã de cuvinte noi

aug. 03, 2013 @ 03:30:46
La început a fost…cuvântul.De iubire. Dar cine poate spune cu adevărat că nu a fost unul dintre cele 12 sau altul? Îmi place ideea de început, parcă tot ce vine mai apoi..e doar firescul. Cineva a fost deja acolo..
aug. 03, 2013 @ 04:42:25
Cãlcãm pe drumuri deja bãtutute. Dar dacã dãm deoparte sensurile deja ştiute ale cuvintelor, constatãm cã am putea denumi oricum lucrurile din jurul nostru,
fãrã a le schimba natura. Dacã arãt un scaun şi decid sã-i spun masã, copilul mic nu mã va contrazice, pentru el forma indicatã va fi de acum în colo, legatã de cuvântul învãţat. Convenţia limbajului existã dar, acolo unde nu o cunoaştem putem da frâu liber imaginaţiei, nu? Ca la începuturi.
aug. 03, 2013 @ 05:01:55
îmi place cum ai dat sensul cuvintelor. şi ai dreptate: un nume sau altul dat lucrurilor din jur nu înseamnă că este singurul. cam aşa mă jucam când eram copil, spre disperarea mamei care nu înţelegea nevoia mea de a elibera totul de prejudecăţi.
într-o lume fără vorbe oare cum ne-am exprima de fapt?
aug. 03, 2013 @ 05:24:41
Când eram copil repetam uneori un cuvânt de multe ori pânã când, îşi pierdea sensul . La urma, urmei sunt atâtea cuvinte care într-un dialect denumesc ceva şi în alt dialect denumesc altceva. Deci, împortantã este alãturarea sunet-
obiect, sunet-trãire. Precum copii crescuţi la bunici care spun bunicii “mama” şi mamei îi spun pe nume. În mintea lui nu va confunda niciodatã persoanele, partea cu datul vieţii va veni mult mai târziu, alãturarea unor atribute unor cuvinte pentru a le da un sens anume, este altã chestiune.
aug. 03, 2013 @ 18:45:33
Importantă e semnificația, da. Frumos așezate în versuri vorbele tale…
aug. 03, 2013 @ 19:14:09
Cuvântul e doar un instrument, de multe ori imperfect. Îmbracă gândul şi simţirea, dar nu numai cu adevăr. Şi îl poţi înţelege în multe feluri…
aug. 03, 2013 @ 19:38:01
Aşa cred şi eu: cuvintele sunt importante daca sunt folosite corect. Altfel, vrãjitorii cuvintelor, pot spune albului negru şi negrului alb şi sã ajungi sã le dai dreptate. Jocul cuvintelor nu trebuie sã te facã sã ascunzi adevãrul dar, uneori poţi sã încerci, in joaca, sã fii ca la începuturi, deschizãtor de ….dicţionar!
aug. 03, 2013 @ 20:41:48
De n-ar fi fost aşa,
n-a fost nicicum,
cuvântul se împiedică de litere
şi face tumbe-n drum
şi-aţine calea înţelesului…
aug. 03, 2013 @ 21:57:13
Inţelesuri, înţelesuri
Picurã fãrã oprire
Din cuvinte bine alese.
Sau cuvintele-s nebune
Şi se rãzvrãtesc pe rând
Inţelesul îl alungã
Şi rãmân ca l-anceput!