Duzina de cuvinte – Cum vede lumea un copil

100_8617
Lumea este mare! Copilul este mic! Cât de mare este lumea? Cât timp este mic un copil? Întrebãri ce pot pãrea banale, cu rãspunsuri pe care le ştie toatã lumea şi totuşi, sunt situaţii în care lumea devine foarte micã şi copilul se dovedeşte a fi atât de mare încât “cei mari” uitã cã trebuie sã-l lase sã-şi trãiascã copilãria. Astãzi gãseşti la tot pasul copii îmbãtrâniţi înainte de vreme, copii care de nevoie, au învãţat devreme cã libertatea de a suferi este mai realã decât libertatea de a visa. Izvorul tuturor durerilor lor pare sã fie nepãsarea oamenilor, a celor ce iau în numele lor decizii fãrã a se întreba cum se vede prin ochii copiilor lumea celor mari, golitã de joc, golitã de veselie, golitã pânã şi de prezenţa pãrinţilor. Oricâr ar fi de neînsemnatã, o viaţã este un dar pe care unii spun cã şi-l fac lor (mi-am fãcut copilul pentu mine), alţii îl fac celor dragi (cãci ce este un copil decât darul cel mai preţios pe care o femeie îl poate face bãrbãtului iubit, uneori chiar cu preţul vieţii sale), alţii îl aşteaptã fãrã speranţã şi cei mai mulţi îl primesc fãrã sã o cearã. Unii se bucurã, ceilalţi sperã şi mulţi şuierã a pagubã, întrebându-se ce sã facã şi îşi iau lumea în cap, cã de lumea e mare, copilul este mic şi la cât de mare este lumea, poate, la un moment dat, copilul nu mai este atât de mic şi scapã de grijã.
 Câte decizii trebuie sã iei într-o viaţã pentru ca lumea prin care şuierã libertatea sã înţeleagã de ce are nevoie un copil, astfel încât, oricât ar pãrea de neînsemnatã, fiecare viatã sã fie un dar fãcut oamenilor de cãtre ceilalţi oameni, un dar în care sã gãsim izvorul tinereţii fãrã bãtrâneţe şi în care se vede dureros de limpede viitorul planetei Pamânt.
Pe cei ce tema şi-au fãcut îi gãsiţi la psi.

Anunțuri

21 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: Puterea unei decizii… ,izvorul insomniilor mele « Dictatura justitiei
  2. dagatha
    Iul 27, 2013 @ 08:03:55

    da…câteodată îmi doresc și eu să mai văd lumea așa…ca un copil…
    nu i-aș mai vedea răutățile….

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Iul 27, 2013 @ 10:36:25

      Dar din pacate am pierdut inocenta varstei.

      Răspunde

      • dagatha
        Iul 27, 2013 @ 11:03:57

        da… 😦

      • alma nahe
        Iul 28, 2013 @ 04:32:40

        Adică copiii nu văd răutățile acestei lumi? Cred că e greșit! Ei le văd, cel mai adesea și le și sancționează, i-adevărat, puțini dintre ei, cei mai cutezători, mai neinhibați. Și mai există o categorie, cea a copiilor defavorizați de societate, de soartă…aceia văd răutățile și le și simt pe pielea lor fină. Doar noi, naturii lui pește vedem ce ne convine și-atât.

  3. Trackback: Duzina de cuvinte-Ale mele două alambicate | Cățărătorii
  4. Trackback: Duzina de nervi : Şi câinii mănâncă din firimiturile ce cad de la masa stăpânilor ! | Gară pentru doi
  5. Trackback: Pierdut timp prețios. Îl declar nul! – Duzina de cuvinte (25) | BLOG D'AGATHA
  6. Scorpio
    Iul 27, 2013 @ 10:06:57

    Lumea vazuta prin ochi de copil. Stim cu totii ca, copii sunt cele mai sincere ,,persoane”…..

    Răspunde

  7. roxdumitrache
    Iul 27, 2013 @ 10:33:47

    Si bucuria si suferinta lor este autentica si le apare imediat pe chip.

    Răspunde

  8. psi
    Iul 27, 2013 @ 14:57:01

    eu încă sunt un copil. mirare. când voi înceta să mai fiu copil… nu voi mai fi! 🙂
    aducerea pruncului pe lume eu cred că nu este nici pentru părinţi şi nici pentru copil.. ci pentru mâine. pentru ca omul să dăinuie şi să ducă mai departe.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Iul 27, 2013 @ 20:00:25

      Pentru mine, copilul este continuarea a douã existenţe. Fiecare copil poartã în el şi bune şi rele şi dureri şi bucurii. El nu apare însã pentru cã trebuie sã ne facem datoria faţã de viitorul omenirii, el este o reponsabilitate asumatã a doi oameni care îşi poartã unul altuia respect, care se iubesc şi care doresc sã nu rãmânã singuri cu dragostea lor.

      Răspunde

      • psi
        Iul 28, 2013 @ 07:25:32

        roxana, eu cred că este mai mult decât continuarea a două existenţe căci omul este influenţat de tot ceea ce îl înconjoară. de aceea cred că responsabilitatea este a noastră, a tuturor.
        frumoasă floarea ta, lacrima Mamei Lui. 🙂 a mea încă nu a înflorit.

  9. Carmen Pricop
    Iul 27, 2013 @ 15:06:54

    Dacă ai şti de cât timp mă gândesc să scriu eu articolul acesta… sau o poezie. De fapt am scris, dar nu ajută la nimic. Mulţi dintre copiii aceştia cu părinţii plecaţi prin lume, („cu părinţii” e greşit spus pentru că ei sunt fără părinţi) îşi ratează viaţa înainte de a o începe. De câtă voinţă şi perseverenţă are nevoie un tânăr ca să răzbească atunci când i-au lipsit îndrumările părinteşti, atunci când n-a învăţat mai nimic la şcoală şi se trezeşte complet nepregătit în faţa realităţii? Câţi dintre ei au această voinţă? De ce nu înţeleg părinţii lor, adulţi de la care te-ai aştepta la oarece judecată, că banii aceia pe care îi trimit acasă nu-s de-ajuns sau, în unele cazuri, fac mai mult rău decât bine? Ştiu că n-am dreptul să-i judec, ştiu că unii dintre ei au plecat doar ca o ultimă soluţie în lupta cu sărăcia, dar după câţiva ani buni de muncă afară, ar fi trebuit să-şi ia şi copiii cu ei…

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Iul 27, 2013 @ 20:12:03

      Te înţeleg. Orfani cu pãrinţi, aşa i-am numit pe aceşti copii victime risipirii prin lume dupã o muncã mai bine plãtitã şi a abandonului mai mult sau mai puţin conştient sau voit, al pãrinţilor naturali. Am mai scris despre ei în alte douã postãri “Lecţia iubirii” şi “Despre putere la feminin”. Din pãcate se face atât de puţin pentru ei.

      Răspunde

  10. lili3d
    Iul 27, 2013 @ 19:23:57

    Și există atâția oameni care sunt destul de bogați pentru a-i ajuta și pe alții… Și fac atâtea mofturi… Și nimic nu le mai ajunge…

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Iul 27, 2013 @ 20:29:08

      Ajutorarea aproapelui aflat în nevoie este o virtute din ce în ce mai rar întâlnitã. Existã totuşi. Pãcat însã cã legea nu permite ca mulţi copii instituţionalizaţi a cãror şansã ar fi doar adopţia, sã poatã avea o familie adevãratã. Nu ştiu însã, ce se poate face pentru copiii realmente abandonaţi, care au pãrinţi şi care se aflã în grija rudelor cu posibilitãţi reduse. Şi pentru ei situaţia este dificil de clarificat, cine ar trebui sã-şi asume responsabilitatea educãrii şi sãnãtãţii lor? Nu au vreo vinã, sunt tot copii, pe hârtie au pãrinţi, poate chiar se gândesc la ei şi nu i-au uitat, dar cum poţi sã creşti copii prin telefon sau prin scrisori? Oamenii, mici sau mari au nevoie de alţi oameni. Au nevoie de iubire, de cãldura sufleteascã, de înţelegere. Toate sunt atribute ale fiinţei umane. Toate sunt manifestãri directe ale unei fiinţe umane pentru o altã fiinţã umana. Mic sau mare, omul are spaime şi are nevoie de “îmbrãţişarea care alinã” cum îi spun eu. Douã braţe protectoare care se strâng în jurul tãu şi alungã orice pericol. Sunt atâtea braţe care ar putea alunga durerea atâtor copii astãzi “ai nimãnui”. Poate mâine…….

      Răspunde

  11. roxdumitrache
    Iul 27, 2013 @ 20:41:47

    Eu am ales sã fac parte din proiectul Shoe box. Nu este nici mult, nici suficient dar, pentru acei copii sunt sigurã cã înseamnã ceva. Fiecare poate gãsi o cale proprie de a ajuta. Uneori acei copii sunt foarte aproape de noi dar nu-i vedem pentru cã nu le înţelegem drama.

    Răspunde

  12. dictaturajustitiei
    Iul 30, 2013 @ 10:15:35

    Tare mai ești supărată! 😦 Ce s-a întâmplat ?

    Răspunde

  13. roxdumitrache
    Iul 30, 2013 @ 13:59:19

    Nu sunt supărată, dar mă doare de câte ori văd copii abandonaţi. Nu cer să vină pe lume dar, acum sunt aici. Sunt printre noi orice am face nu putem spune că nu-i vedem. Copii părăsiţi de părinţi, lăsaţi cu bunici ce nu mai pot face mare lucru pentru ei şi ce este şi mai grav, părinţii care pierd bătălia cu viaţa şi aleg să îşi omoare copiii. Cumplit!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: