Poveste dragã

Dragã Poveste,
 
poveste
Ştiu cã eşti prea ocupatã cu cei mici şi nu poţi sã stai prea mult de vorbã cu mine, totuşi aş vrea sã te rog ceva: poate, dacã bineînţeles nu cer prea mult, ar fi posibil sã opreşti pentru ceva timp, zborul clipelor. Ştiu cã pare ciudat dar ce sã fac, dintr-o datã simt cã nu mai vreau sã treacã. Vreau sã stea pe loc, pânã când, voi reuşi din nou, sã accept cã vremea poveştilor mele a trecut.
A fost un timp, destul de lung, în care nu m-am mai gândit la poveşti, erau atâte lucruri de fãcut: de mers la serviciu, de fãcut piaţã, de fãcut lecţiile cu cei mici, de aranjat uniforme, de mers la şedinţe cu pãrinţii şi câte şi mai câte……..Toate au trecut. Nu ştiu dacã repede sau mie mi se pare cã a trecut un veac, dar acum timpul pare cã se dilatã şi dintr-o datã am timp de poveşti. Poate vrei sã spui cã ar trebui sã mã uit în jurul meu şi voi gãsi câte poveşti vreau: pline de fericire sau sfâşiate de tristeţe, de luptã pentru a fi cel mai bun sau poate doar pentru a nu te pierde, sute, mii, milioane de poveşti se rotesc ca într-un carusel din care, din când în când coboarã, din mers câte cineva şi atunci, curioşi ne repezim sã-i aflãm povestea. De ce ai coborât? De ce nu ai mai stat sã te dai o turã? De ce nu te urci din nou în vârtejul ameţitor. Poate îţi este fricã? Sau poate te crezi prea bun? Şi timpul trece, clipele se scurg, poveştile se adunã dar, unde este Povestea? Cea care te fãce sã visezi, sã vrei sã nu se mai sfârşeascã, sã curgã lin pânã cand vei obosi şi vei adormi? Mai vreau încã poveşti, parcã aşa spune cantecul şi mã întreb dacã dorinţa are limitã de vãrstâ sau poate fi mãrturisitã de oricine? Oricum ar fi, eu încã sper cã pot sã mai visez la o poveste ce n-are vârstã şi sfârşit şi care sã mã poarte chiar şi numai pentru o noapte în lumea celor care adorm uşor, fãrã de griji, ştiind cã cineva, cu dragoste, îţi vegheazã somnul.
 http://festival.contrapunct.ro/kok-yansmine-mai-vreau-inca-povesti-2/
Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. Bia
    Iul 19, 2013 @ 11:08:54

    Dorinţa NU are limitã de vârstă, asta e clar! Minunat ai scris, am simtit totul pana în măduva oaselor… Mersi! :*

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Iul 19, 2013 @ 19:46:45

      Uneori mi se face un dor de ceva ce ştiu cã a fost, cã a trecut, un dor ce parcã doare, atât este de intens. Un cântec ca cel cântat de Yasemine, un val ce se sparge de nisipul plajei, goana nebunã la vale de pe deal şi iarãşi eşti copil, te scuturi de ani şi de griji şi visezi!

      Răspunde

  2. Diana şi Dan
    Iul 19, 2013 @ 12:16:42

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: