Spre mare, prin Adamclisi

Apus de soare pe Dunare la Rasova

Apus de soare pe Dunare la Rasova

Drumul spre mare este poate, drumul pe care îl alegem cel mai adesea fãrã ezitare, când vine vacanţa. Dar cãţi dintre voi, v-aţi propus sã lasaţi în urmã staţiunea aleasã şi sã porniţi în explorare? Marea înseamnã în primul rând Dobrogea, iar Dobrogea înseamnã, vechi cetãţi ce strãjuiesc şi astãzi câmpia, înseamnã localitãţile mici şi mari legate între ele de şerpuirea fãrã odihnã a drumurilor, înseamnã toate acele lacuri a cãror sclipire în rãsãritul soarelui sau la apus, te îndeamnã sã pui frâu goanei maşinii. Şi cât de frumos te cheamã toate aceste locuri, trebuie doar sã deschizi harta şi sã hotarãşti cãtre ce destinaţie te vei îndrepta.

Poate ar trebui sã fac o micã menţiune: acum 30 de ani, cu repartiţia în buzunar, porneam sã descopãr Dobrogea. Nu aveam rude în zonã, nu cunoşteam pe nimeni şi nu plecasem singurã de acasã pânã atunci, astfel încât, ori la Constanţa, ori pe Coasta de Azur, eram la fel de pierdutã.
Dar, aşa cum am spus, iubesc oamenii, astfel încât, convinsã fiind tot timpul cã, pretutindeni trãiesc oameni (nu numai la Bucureşti), mi-am spus cã trebuie sã înţeleg ce îi leagã pe ei de aceste locuri, sã-i cunosc şi sã-i înţeleg, astfel încât, cu timpul sã devin “de-a locului”. Timp de 4 ani, Bucureştiul s-a transformat în destinaţia mea de sfãrşit de sãptãmânã, adicã de sâmbãtã dupã-amiza pânã luni dimineaţa la ora 3,00 ( la ora 6,00 pleca autobuzul cãtre şantier).
Astãzi, pentru mine, drumul spre mare înseamnã mai mult decât nerãbdarea de a ajunge pe malul mãrii şi de a mã arunca în apã. Reprezintã, revederea prietenilor constãnţeni, reprezintã sentimentul oarecum ciudat al revenirii “acasã” şi nerãbdarea cu care trec în revistã schimbãrile oraşului fie ele, bune sau rele.
Dar aproape de fiecare datã, drumul spre mare capãtã repere noi: odatã trece prin Cernavodã, o datã trece prin Cochirleni, alte ori traversãm Dunãrea pe la Giurgeni-Vadu Oii. Bineînţeles, nici întãlnirea cu marea nu este aceeaşi mereu: o datã o revedem la Nãvodari, alte ori la Eforie, depinde de drumul ales. Importantã, rãmâne nerãbdarea cu care caut sã descopãr schimbãrile petrecute în timpul scurs între douã vizite, nu numai la destinaţe, dar mai ales, pe întregul traseu.
Cel mai mult îmi place însã, drumul prin Rasova cãtre Techirghiol. De la Cernavodã, apuci drumul ce trece prin Cochirleni, Rasova, pe malul Dunãrii, treci prin localitãţile Vlahi, Aliman, Ion Corvin, Urluia şi faci un popas la Adamclisi.
Ajuns aici, trebuie sã te opreşti neapãrat la cetatea Tropaeum Traiani, sã vizitezi Muzeul şi bineînţeles, Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani.DJ 223,
Pe mine m-a impresionat cetatea, impunãtoare şi astãzi, deşi ruinele sunt acoperite de vegetaţia bogatã. Munca de restaurare, atât cât s-a putut face, a scos la luminã edificii minunate. Vechea bisericã, drumurile pavate cu dale pe sub care, sistemul de canalizare a apei se poate vedea şi astãzi, imensele sãli cu zeci de coloane, scãri de piatrã ce coboarã spre sãli ce altã datã erau pline de viaţã, zidurile ce înconjoarã cetatea, stau mãrturie despre o paginã de istorie pe care au scris-o pe aceste meleaguri, romani şi daci, deopotrivã, învingãtori şi învinşi de trecerea timpului.
Muzeul în care sunt pãstrate metopele originale, statuia giganticã din vãrful Monumentului triumfal, multe ale vestigii arheologice, aduse fie de la cetate, fie aparţinând monumentului trimfal, este un loc ce nu trebuie ocolit. Clãdirea nu este foarte mare, dar parcurgerea exponatelor, este astfel conceputã încât, ajuns la parter, te afli în faţa Statuii Gigantice, reprezentând o armura romanã, care altãdatã plinã de falã, împodobea monumentul triumfal. Nu poţi sã nu fii impresionat, nu numai de dimensiunile sculpturilor, dar mai ales de bogãţia ornamentelor, de fineţea cu care sunt redate elementele decorative şi acurateţea detaliilor.
Dar, cel ami mult, ne-a impresionat tânara, care ne-a fost ghid. Pasiunea cu care a vorbit, diversitatea informaţiilor oferite despre exponate, cãldura cu care ne-a condus prin muzeu şi cu care a rãspuns la toate întrebãrile noastre, ne-a surpins şi totodatã, ne-a încântat. Drumul cãtre Monumentul Triumfal Tropaeum Traiani, l-am parcurs, firesc, rememorãnd preţioasele informaţii, pe care pasionatul nostru ghid de la muzeu, ni le dãduse cu atâta pasiune. Mãrturisesc, cã nu vizitam pentru prima datã monumentul, dar încercam aceeaşi emoţie.
Toţi cei ce merg spre mare, ar trebui sã-şi facã timp sã viziteze aceste locuri minunate, în care trecutul îţi vorbeşte, tu, trebuie doar sã vrei sã asculţi, cu inima şi cu mintea dechisã, deopotrivã, cãtre trecut şi cãtre viitor.
Atât de înţelept spunea marele Eminescu: “Viitorul şi trecutul /Sunt a filei doua feţe, /Vede-n capãt începutul / Cine ştie sã le-nveţe; / Tot ce-a fost ori o sã fie / în prezent le-avem pe toate, / Dar de-a lor zãdãrnicie / Te întreabã şi socoate.”
Vã las aşadar, sã vã bucuraţi, privind cãteva instantanee din acele locuri minunate, pline de istorie.

Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. Gabriela
    Apr 04, 2013 @ 19:20:56

    Mie imi plac locurile vechi, case, castele, conace. Toate pastreaza ceva din maretia lor de odinioara si te umple de un sentimente de admiratie fara de structurile si realizarile altor vremi.
    Minunat reportaj. Mia placut si campul cu maci. Superb. O mare in flacari.

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Apr 04, 2013 @ 22:00:55

      Bine spui:o mare de maci la malul cãreia se opreau toţi surprinşi de roşul care umplea dealurile. Nu ştiu dacã se dorise o culturã de maci dar rezultatul era nãucitor.
      De câte ori vizitez astfel de locuri încerc sã-mi închipui acei oameni şi lumea lor şi …visez.

      Răspunde

  2. Alexa
    Apr 04, 2013 @ 19:33:23

    Gând la gând – cu bucurie! despre trecut şi viitor…notează: sfărşitul lunii – cuvinte cheie…comori şi China! acum despre post: frumos, asta mă face să-mi aduc aminte de faptul că n-am mai scris nimic despre istorie…mea culpa (sic!) ce zici de-o Ulpia Traiana?

    Răspunde

  3. Alexa
    Apr 04, 2013 @ 22:20:54

    chiar aşa…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: