Drumuri dobrogene: Enisala – cetatea dintre ape

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala

Dobrogea: drumuri ce leagã aşezãrile risipite printre dealuri, oameni ce aşteptã rãsãritul soarelui legãnaţi de ape, cetãţi de strãjã la malul mãrii şi o istorie ce coboarã pânã la secolele de început ale creştinismului. Aici, meleagurile dobrogene pãstrezã urmele credinţei în minunile Sf.Andrei, pescarul, “cel dintâi chemat”, patronul spiritual al României, urme ce te poartã de la Basarabi (Murfatlarul de astãzi), pânã pe malul Dunãrii, în comuna Ion Corvin la pestera sfântului.
        Enisala – satul Nou în limba turcã, este numele sub care astãzi este cunoscutã cetatea pe care odinioarã, neguţãtorii genovezi, au ridicat-o de strajã, pe malul golfului ce se deschidea cãtre mare. Astãzi, ruinele cetãţii, se înalţã deasupra dealurilor Dobrogei, veghind întinderile de apã şi stuf, strãbãtute de canalele ce leagã cele douã lacuri: lacul Razelm (aşa cum l-am ştiut mereu, deşi astâzi întâlnesc şi denumirea de lacul Razim) şi lacul Babadag.
Veneam de la Tulcea pe drumul ce trece prin Murighiol, prin Dunavãţul de Sus şi Dunavãţul de Jos, întocându-ne apoi prin Valea Nucarilor spre Agighioi şi Sarichioi. Drumul este pitoresc  şi iatã-ne ajungând în sfârşit, printre cele douã lacuri , Babadag şi Razelm, la cetetea Enisala. Trebuie sã mãrturisesc cã, suprinza cu care am descoperit pe vârful dealului cetatea, ne-a fãcut sã ne abatem de la şosea şi luând pieptiş dealul, pe urmele de roţi ce şerpuiau inaintea noastrã, am început “asediul” cetãţii. Cãci, de departe, istoria cetãţii este scrisã de luptele purtate pentru stãpânirea sa, aceasta, trecând pe rând, din mâinile genovezilor, în cele ale turcilor, ca mai apoi, dupã ce s-a aflat sub vremelnica stãpânire a lui Mircea cel Bâtrân, cetatea sã fie cuceritã din nou de otomani. Dupã ruperea legãturii golfului cu marea şi transformarea acestuia încet, încet, într-un lac, cetatea a fost pãrãsitã.
       Drumul ales de noi, nu a fost tocmai uşor, dar o datã ajunşi pe culmea dealului, la poalele cetãţii, nu micã ne-a fost surpiza când am descoperit drumul pe care îl pãrãsisem. Era frumos asfaltat şi urca cuminte, printre dealuri, pânã la cetate. Odatã cu restaurarea cetãţii s-a fãcut şi amenajarea acestui drum, astfel încât, orice mijloc de transport ai alege, poţi fi sigur, cã vei putea urca fãrã probleme. Desigur, cãnd eşti dornic sã-ţi mãsori puterile cu mama naturã, iei cu asalt dealul şi ajuns în vãrf, priveşti cu uimire în jur la întinderea nesfãrşitã parcã, ce se deschide privirilor tale, neştiind, încotro sã te uiţi mai întãi. Poate peste întinderile de ape ale celor douã lacuri, poate peste vãlurirea dealurilor ce coboarã în terase spre apã, sau poate, asupra câmpiei mişcãtoare, plinã de stufãriş şi strãbãtutã de canale, pline de pescari amatori şi animate de zborul pãsãrilor care, din timp în timp sãgetau cerul.
            Noi am ales, pentru început, la fel ca toţi turişti ajunşi la cetate, sã vizitãm incinta, apreciind munca celor care au lucrat la restaurarea vestigiilor. Se poate vedea vatra unei gospodãrii, urmele zidului de apãrare, turnul de apãrare cu pinteni înfipţi în coasta dealului, încãperi ascunse în iarbã,  toate aşteptând în linişte ca paşii oamenilor sã anime din nou vechea cetate.
           Este aproape palpabilã emoţia pe care o încerci, stând de strajã, pe zidul vechii cetãţi.  Privirea cuprinde fãrã oprelişte drumul ce urcã la cetate, alunecã peste valurile verzi ale dealurilor şi pluteşte lin peste ape, purtatã pe aripile pãsãrilor.
Dacã drumurile vacanţei vã poartã în apropierea cetãţii dintre ape, nu ezitaţi sã urcaţi  şi nu veţi regreta nicio clipã timpul petrecut aici, unde natura, parcã mai mult ca oriunde, a înfrãţit pãmântul cu cerul şi cu apa.
Toate  aceste emoţii, am încercat sã le prind în imaginile pe care vi le dãruiesc, cu speranţa cã, într-o zi, vã vor îndemna sã vã îndreptaţi paşii, spre cetatea singuraticã dintre ape – Enisala despre care am scris acum ceva timp dar pentru cã vine vara şi dupã cum am spus poate drumurile vacanţei vã vor purta prin apropiere, m-am gândit sã vã îndemn sã citiţi ce am scris şi sã admiraţi imaginile care pãstreazã pentru mine vraja meleagurilor dobrogene.
 DSC09787DSC09777DSC09784
DSC09796enisala
DSC09785DSC09781DSC09776DSC09801DSC09794DSC09792DSC09791DSC09788DSC09804 enisala
Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. dordefemeie
    Mar 31, 2013 @ 18:43:17

    Frumoasa plimbare ne-ai oferit. Multumesc.

    Răspunde

  2. roxdumitrache
    Mar 31, 2013 @ 22:18:10

    Mã bucur sã te am tovarãş la drum pe drumurile Dobrogei. Urmãtoarea oprire va fi la Adamclisi. Despre Histria, cetatea ce stã de strajã la malul mãrii am scris deja.

    Răspunde

  3. Alexa T
    Apr 01, 2013 @ 13:24:45

    Mi s-a părut că aş mai fi citit despre Enisala…dar am verificat şi ai scris despre Histria…bv Super – aştept Adamclisi!

    Răspunde

  4. Gabriela
    Apr 03, 2013 @ 05:36:53

    Roxana, mi-a placut mult postarea ta. Citind reportajul tau mi-a venit in mine Geo Bogza cu inegalabilele lui reportaje de suflet.

    Dobrogea, Dobrogea. ”In orice tara ar fi fost sa ajung, de orice forme ale vietii as fi fost inconjurat, gandul – iar apoi intreaga mea fiinta – s-a intors de fiecare data in Dobrogea la praful si maracinii ei, la vantul ei de stepa, la chipul ei teluric si generos. Oriunde m-as fi aflat, dorul de ea ma ajungea in cele din urma.
    Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudata, fiica de rege get si de dansatoare tataroaica, eu am iubit-o de pe vremea cand umbla cu picioarele goale in tarana,” Am realizat acum, de ce exista repetitia, in titlul reportajului sau. In limba turca vorbita, se obisnuieste repetitia. ”Da-mi un ceai, ceai”, ”Sunt din Dobrogea, Dobrogea”.

    Nu stiu daca am sa ajung vreodata pe acolo, dar mi-ar placea sa vizitez cetatea Enisala si tinututl cuprins intre Dunare si mare. Sa ai o zi minunata, iti doresc si cer senin, asa cum e in fotografiile tale!

    Răspunde

  5. roxdumitrache
    Apr 03, 2013 @ 08:37:26

    Multumesc, Gabriela! Eu am locuit 4 ani in Constanta si astfel am putut sa descopar Dobrogea. Este minunata si revin de cateva ori pe an pe meleagurile dobrogene.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: