Zãpezi de martie la Bucureşti

zapada de martieO ştire a fãcut asearã înconjurul tuturor agenţiilor de ştiri: intrã în vigoare codul portocaliu pentru sudul ţãrii de marţi dimineaţa şi pânã dupã-amiazã. Codul portocaliu, adicã ninsori puternice şi viscol! Şi este 26 martie ! Şi suntem la şes nu în vârful muntelui! Şi ca sã fie totul clar s-a anunţat şi sistarea cursurilor şcolare, lãsându-mã mai nedumeritã ca niciodatã: au fost zãpezi mai mari în aceastã iarnã şi totuşi copii bucureşteni au fost la şcoalã. Chiar trebuiau oprite cursurile sau s-a dorit a se dãrui copiilor o mini-vacanţã în care aceştia sã se bucure de zãpada întârziatã ?
A nins cum s-a prognozat, vântul a spulberat zãpada, dar nu am vãzut oraşul paralizat sub nãmeţi astfel încãt sã se justifice mãsura luatã de ministerul învãţãmântului, dar poate cã nu am înţeles eu prea bine motivele deciziei. Însã memoria nu îmi joacã feste şi ştiu cã am fost la şcoalã şi când zãpezile erau cu adevãrat mari. Dacã era greu de ajuns, da era. Dar ce este uşor în viaţã?
Lãsând la o parte nedumerirea mea, copilul din sufletul meu s-a bucurat de zãpada neaşteptatã şi pentru cã iubesc atât de mult zãpada, am plecat spre serviciu fredonând :”Ai venit ca altãdatã, alba ca o mantie, sã-mi aduci iar bucurii..”. Am pozat cu frenezie un oraş cotropit de zãpadã, cu oameni ce se agitau curãţând trotuarele, cu utilaje de deszãpezire fãcându-şi loc printre maşinile încolonate la semafor, cu sirenele pornite şi maşini de însoţire mai ceva ca în miezul iernii, de pãrea cã suntem ameninţaţi de ninsori siberiene.
Dar, cum mereu existã un dar, zâmbetul şi cântecul mi-au îngheţat pe buze şi încã o datã, dacã mai era nevoie, am primit o lecţie. S-a spus cã ochiul aparatului de fotografiat este necruţãtor cãci poate surprinde detalii neaşteptate, care pot sã-ţi îngheţe sufletul. În faţa mea o siluetã pãşea cam nesigur, cu paşi inegali, târându-şi din când în când un pantof. Privind mai atent mi-am dat seama cã silueta din fatã mea, avea în picioare nişte papuci din care se vedea cãlcâiul gol pe care încerca sã-l fereascã de rãceala zãpezii. Şi cântecul şi sufletul mi-au îngheţat cãci am înţeles cã ceea ce pentru mine era prilej de bucurie, pentru silueta din faţã mea era un chin. Şi zapada şi jocul fulgilor au dispãrut şi n-au rãmas decât lacrimile. Încã o “umbra”, fãrã chip şi fãrã nume, alergând pe strãzi. Pentru ea codul galben sau portocaliu, este o necunoscutã, frigul şi zãpada sunt însã prezenţe palpabile de care oricât ar fugi nu are unde se ascunde. Pentru umbrele strãzilor noastre, când se va sista nepãsarea?

Ultima orã:
Marţi a fost vacanţã este evident,
Un om de zãpadã deşi mititel,
Stã cuminte-n iarbã, foarte important,
Plin de demnitate, cãci e…unicat!

100_7038 100_7037

Anunțuri

1 comentariu (+add yours?)

  1. Alexa T
    Mar 27, 2013 @ 12:47:18

    am aşteptat ninsoarea luni seara, am pândit privind pe geam în cursul nopţii (deh – insomniile), mi-am „şoptit în barbă” – „iar au băgat-o pe mănecă….nerozii”!! am meditat la prostia comunicatului…şi tot nu pricep unde sunt vinovaţii pentru o decizie stupidă ca asta de a anunţa „viscolul” , înainte măcar de a începe fulguiala… apoi am urmărit ştirile – cod portocaliu, anulat, copiii – ce să facă au stat acasă şi au stat cu ei şi unii părinţi forţati de împrejurări…au stat şi profesorii, „au stat” şi fulgii şi bag de seamă că se evidenţiază „statul”… Şi da – ai dreptate când spui că există oameni de-a dreptul afectaţi fără putinţă de a emite un „cod portocaliu”… încă o dată – zicala „trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”….

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: