Psi-luneli O mânã întinsã spre tine

O mânã întinsã cãtre tine: cere sau îţi oferã? Aşteaptã sã dea sau sã primeascã? Te alungã sau te cheamã? Mâna este prietenoasã sau te ameninţã? Sã te agãţi de ea sau sã pleci mai departe, cât mai departe de ea? Te va mângâia sau te va lovi cu toatã furia celui respins?

Câte mâini s-au întins oare pânã acum înspre mine? Cu siguranţã mai întâi, au fost mâinile pãrinţilor care au avut grijã mereu sã nu mã scape atunci când alergam spre “libertate”.

Au fost mai apoi mâinile celor care, dându-mã cu grijã de la unul la altul, m-au ajutat sã trec fãrã dureri prea mari de cap (sau de suflet) prin anii de şcoalã. Vorbesc desigur aici de dascãlii mei: educatori, învãţãtori sau profesorii, maiştrii sau antrenori, fiecare cu locul sãu în ierarhia academicã, dar egali depotrivã în sufletul meu.

A fost mai apoi o mâna temãtoare la început, dar care m-a prins cu atâta putere încât nu i-am mai dat drumul şi care mi-a dat curajul de a trece prin viaţã. Aşa am învãţat cã sfiala nu înseamã slãbiciune şi forţa nu înseamã putere.

A venit timpul sã prind apoi alte mâini întinse spre mine dar erau atât de mici, atât de gingaşe şi care aveau atâta nevoie de mine! Cu mâinile lor strânse în cãuşul palmei mele, mi-am învins teama şi m-am avântat prin jungla spaimelor pãrinteşti.

Dar cãte alte mâini s-au întins cãtre mine în toţi aceşti ani în cãutare de sprijin sau pentru a-mi da putere sã merg mai departe? Sau poate doar pentru a-mi spune cã nu sunt singurã? Sau poate doar pentru a-mi aduce mie aminte cã undeva, cineva aşteaptã un semn, o vorbã? Oare pe lângã câte mâini “întinse” rugãtor am trecut în toţi aceşti ani? Câte am vãzut? Câtor mâini “întinse” le-am rãspuns la rândul meu? Greu de dat un rãspuns la aceastã întrebare şi pentru cã nu voi ştii prea curând “cine a învins la Waterloo?”, voi medita o bucatã bunã de timp, încercând sã gãsesc un rãspuns, nu orice rãspuns, ci acel rãspuns în faţa cãruia sã pot sta drept.

Dar a mai rãsãrit o întrebare: oare de câte ori mâna mea a rãmas întinsã, de câte ori sufletul meu cuibãrit în cãuşul palmei a rãmas zgribulit, ca un pui cãzut din cuib, cãci cel spre care se “întindea” trecea mai departe, fãrã sã piardã timp preţios cu cineva despre care vorbea la trecut. De câte ori mâna mea a rãmas întinsã fãrã rãspuns? De câte ori am întins mâna cui nu trebuia? Sã am regrete sau doar ar trebui sã nu uit?

O mânã întinsã cãtre tine, te-aşteaptã rãbdãtoare
Sã-i dai un semn,
Din care sã înţeleagã calea pe care vei pleca.
De vrei sã fi iar singur, sã-i spui, va înţelege.
De nu, te va urma tãcutã şi mâinii tale,
Ea se va dãrui, gingaş ca o petalã,
Ce floarea pãrãseste spre alte zãri pornind,
Purtatã de speranţa unei iubiri eterne.
 
 petale
petale
 
 
Ii veţi gãsi aici la Psi pe toţi cei care au scris pe aceeasi temã.
 
Anunțuri

17 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: Mâna întinsă spre tine. | Gară pentru doi
  2. dordefemeie
    Mar 11, 2013 @ 06:41:17

    In viata intalnim tot felul de „maini”, totul e sa crestem din intalnirea cu ele…

    Răspunde

  3. Griska
    Mar 11, 2013 @ 06:50:57

    Miao, îmi place că vorbeşti despre tot felul de mâini… Şi eu am observat că voi, bipezii, aveţi şi mâini rele, şi mâini bune… Mâini rele s-au întins spre mine ca să m-arunce în stradă, mâini bune s-au întins ca să mă ia şi să mă ducă la adăpost…

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Mar 11, 2013 @ 17:45:13

      Dragã Grişka, mâţuca mea Maya, tot de douã mâini a fost lãsãtã la uşa mea, dar noi cei din casã ne-am bucurat şi ne-am spus cã ea este norocul nostru şi iatã anul acesta va serba 12 ani. De ce acele mâini au luat puiul de nici o lunã şi l-au lãsat la o uşã strãinã nu voi şti vreodatã, dar noi le mulţumim pentru Maya!

      Răspunde

      • Griska
        Mar 11, 2013 @ 17:56:50

        Miao, ştiam eu că toţi bipezii buni au pisici! 🙂
        Să fie sănătoasă Maya şi să vă bucuraţi de ea încă mulţi ani!
        Eu sunt mai tinerel, anul ăsta împlinesc şapte.

      • roxdumitrache
        Mar 11, 2013 @ 18:26:15

        La mulţi ani, tinere! Fãrã pisici? Peste poate, cum ar spune nenea Iancu!

  4. Trackback: O mână intinsă spre tine « Dictatura justitiei
  5. Trackback: Psiluneli-O mână întinsă spre tine | Cățărătorii
  6. Trackback: O mână întinsă spre tine… | La Fée Blanche
  7. Trackback: O mână întinsă spre tine | Almanahe
  8. Alexa T
    Mar 11, 2013 @ 12:58:48

    interesant subiectul…si urmand „trackback-uri” deslusesc diferite aspecte/viziuni!!

    Răspunde

  9. almanahe
    Mar 11, 2013 @ 13:17:29

    Să n-ai regrete,
    mâinile care rămân n-au epitete. 🙂

    Răspunde

  10. psi
    Mar 11, 2013 @ 14:21:58

    tot citind la mâini întinse mă întreb când am spus ultima oară mulțumesc celor ce au făcut toate aceste gesturi frumoase pentru noi! poate că pentru ei a fost un gest mic, mărunt.. .dar cât de însemnat pentru noi!

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Mar 11, 2013 @ 17:09:53

      Cred cã lãsând la o parte mâinile de care am vorbit în postare, cred cã mulţumesc cel mai adesea mamei soacre, chiar dacã nu mai este alãturi de noi de ceva timp. Ceea ce a fãcut însã pentru noi, pentru familia mea este fãrã discuţie extrem de important şi nu uit sã-i mulţumesc.

      Răspunde

  11. psi
    Mar 11, 2013 @ 21:25:27

    frumos vorbești despre cea care ți-a fost mamă… prin alianță! 🙂
    am tras cu ochiul la ce spuneai lui grișka: și pe momoțica mea tot maya o cheamă!

    Răspunde

  12. roxdumitrache
    Mar 11, 2013 @ 22:22:29

    Sa fie iubita! Pe Maya noastra, fiul meu a gasit-o la usa si fiica mea a botezat-o!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: