499 de motive sa fii turist in Romania – Bãile Herculane

Ca un cãlãtor statornic prin ţara mea, mã alãtur şi eu celor care au ales sã vorbeascã despre motivele care îi determinã sã strãbãtã drumurile României. Şi cum nu puteam sã ratez ocazia de a vorbi încã o datã despre staţiunea mea de suflet Bãile Herculane cãci prea mi-e dragã, voi “pleda” pentru ca acestã perlã a turismului balnear românesc sã fie unul dintre cele 499 de motive de a fi turist în România.

Cu siguranţã cei mai mulţi ştiu cã staţiunea Bãile Herculane din judeţul Caraş-Severin este cea mai veche staţiune balnearã din ţara noastrã, atestatã documentar încã de pe vremea romanilor când, pornite sã cucereascã Dacia, legiunile romane au descoperit în drumul lor de la Tierna la Tibiscum (Orşova–Timişoara de astãzi) apele binefãcãtoare de pe Valea Cernei, construind pe locul de astãzi al satului Mehadia, cetatea “Ad Mediam” şi dând apelor numele de “Ad aquas Herculi sacras” Ad Mediam, adicã Bãile sfinte ale alui Hercule de lângã Mehadia, recunoscând astfel calitãţile tãmãduitoare ale acestora.

Ştiaţi însã cã staţiunea Bãile Herculane situatã fiind pe valea râului Cerna, în Parcul Naţional Domogled–Valea Cernei, beneficiazã de o climã temperatã şi de acţiunea aeroionizãrii negativã excepţionalã existentã în aceastã zonã de 2000-2500 ioni negativi/cm³/s, cu efecte deosebite asupra sistemului nervos? Staţiunea este unicã din acest punct de vedere, efectele deosebite ale acestui microclimat putând fi uşor de constatat de cãtre cei care aleg sã-şi petreacã concediul aici.

Ştiaţi cã aici a fost pus în funcţiune un ascensor acţionat hidraulic precum si un sistem de ventilaţie acţionat tot hidraulic astfel încât Bãile Neptun, din staţiune erau la aceea data cea mai modernã construcţie balnearã din Europa? Sau ştiaţi cã unele pavilioane de tratament comunicau între ele pe sub stradã sau prin lungi coridoare ce uneau bãile de hoteluri şi de pavilioanele unde erau cazaţi turiştii?

Dar câţi ştiu cã parcul Cazinoului adãpostea pânã mai de curând douã exemplare rare pe teritoriul ţãrii noastre de Sequoia gigantea (wellingtonia gigantea), arborele mamut? Au fost douã exemplare dar din pãcat unul a fost doborât de furtunã.

Dacã este sã vorbim despre beneficiile aduse sãnãtãţii de bogãţia de izvoare salino-termale, cloruro-sodice sau termo-sulfo-saline le aduce sãnãtãţii (Bãile Herculane sunt renumite pentru izvoarele minerale salino-termale sau termo-sulfo-saline, fiind cunoscute 17 dar, din acestea doar 8 izvoare sunt întrebuinţate: Izvorul Regina Maria (azi izvorul Neptun), izvorul Dragalina, izvorul Elisabeta (azi Diana), izvorul Ileana (azi Apollo 1), izvorul Iosif, izvorul Hercule cu apã termalã salinã şi izvorul Tãmãduirei) precum şi microclimatul unic cu efecte deosebite asupra sistemului nervos, datorat acţiunii aeroionizãrii negativã excepţionalã existentã în aceastã zonã, ar trebui sã scriu un tratat. Mã rezum la a spune doar cã cei ce aleg sã vinã în staţiunea Bãile Herculane, la fel ca şi mine, vor reveni cu siguranţã. Ştrandul cu apã terno-salinã “7 Izvoare”, ştrandul termal al Complexului “Cerna”, Bãile Venera cu ape cloro-sodo-calcicã-sulfuroasã sunt câteva din locaţiile în care petrecerea timpului aduce beneficii sãnãtãţii. Dacã sunteţi dornici de drumeţii, porniţi fie pe valea Cernei prin Parcul Naţional Cerna-Domogled, fie spre Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, fie spre Dunãre la Orşova sau Moldova Nouã, cu plimbãri cu şalupa sau vaporaşul pânã la Cazane, fie spre Timişoara, orice drum veţi alege, veţi fi rãsplãtiţi pentru efort.

Turistul dornic sã descopere frumuseţea acestei staţiunii trebuie sã porneascã în aventura sa înarmat cu multã rãbdare şi cu dorinţã sincerã de a descoperi toate acele repere printre care s-a scris istoria celei mai vechi staţiuni balneare din România. Ştiu cã s-a scris mult în ultimul timp despre starea deplorabilã în care se aflã aceasta. Adevãrul este oarecum la mijloc. Este adevãrat cã multe din fostele stabilimente de sãnãtate a cãror istorie coboarã mult în secolul 19 sunt astãzi într-o stare precarã sau în curs de reabilitare iar baza de tratament din anii vechiului regim la care uneori se ajungea destul de greu, este astãzi în mare parte abandonatã sau în curs de reamenajare. Totuşi staţiunea are în prezent numeroase unitãţi de cazare: pensiuni, hoteluri noi sau recent renovate care au baze proprii de tratament ce oferã condiţii deosebite atât de cazare cãt şi tratament. Astfel dacã vã hotãrâţi sã vã petreceţi concediul pe Valea Cernei în frumoasa staţiune Bãile Herculane, nu vã rãmâne de fãcut decât sã vã decideţi dacã vã veţi relaxa doar sau veţi dori sã beneficiaţi de puterea vindecãtoare a izvoarelor termale.

Eu am ales Pensiunea Jojo din staţiunea balnearã Bãile Herculane, judeţul Caraş-Severin, pentru oferta sa atât pentru odihnã cât şi pentru tratament şi deşi uneori între ofertã şi realitate sunt diferenţe uriaşe ce pot ruina o vacanţã, de aceastã datã am fost încântatã sã descopãr cã ofertã corespundea întru totul aşteptãrilor noastre, fiind cazaţi în vila recent datã în folosinţã, catalogatã la 4* şi ale cãrei dotãri pot satisface cele mai selective pretenţii. Pensiunea Jojo din Bãile Herculane, situatã pe malul stâng al Cernei, este de fapt un complex compus din douã corpuri de vile de 3* şi de 4* în cadrul cãruia funcţioneazã şi un centru de recuperare medicalã. Astfel spus, pensiunea îşi aşteaptã oaspeţii atât pentru odihnã cât şi pentru tratament şi vã asigur cã veţi fi încântãţi.

Odatã ajuns în staţiunea Bãile Herculane, dupã turul obligatoriu de recunoaştere a împrejurimilor trebuie sã-ţi faci timp sã inspectezi agale douã obiective înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, ce au fãcut altãdatã fala acestui aşezãmânt şi care, în ciuda lipsei de interes pentru restaurarea lor rãmân şi astãzi la fel de frumoase. Unul este Cazinoul din centrul staţiunii şi care aflat în parcul central comunica odinioarã prin douã lungi coridoare cu bolţi minunat pictate cu hotelul Traian (Pavilionul nr.1) şi Hotelul Decebal (Pavilionul nr.2). Construit între anii 1862-1864, urmând planurile arhitectului german Wilhelm von Doderer, acesta a fost gândit ca un amalgam de stiluri, cu decoraţiuni exterioare desosebit de bogate ce pot fi admirate în mare parte şi astãzi. Gândit ca un loc de recreere, cazinoul avea salã de spectacole, restaurant şi salã de joc unde de întâlneau amatorii de ruletã. Clãdirea pe frontispiciul cãreia stã scris “Saluti et laetitiae” adicã Sãnãtate şi bucurii, decoratã cu frize sculptate, strãjuieşte şi astãzi liniştitã parcul central, vegheatã de superbul exemplar de sequoia gigantea.

Cel de-al doilea obiectiv de arhitecturã care nu poate trece neobservat mai ales pentru turiştii ce sosesc în staţiune cu trenul, este gara din Bãile Herculane. Aşa cum se aratã în prezentare, clãdirea gãrii a fost inauguratã la 20 mai 1878 şi reprezintã o copie a pavilionului de vânãtoare de la Viena al Împãrãtesei Maria Tereza. Aflatã la la 16 km de Orşova, la intersecţia drumului E70 cu Dn 608D (ce strãbate staţiunea) gara din Bãile Herculane îşi întâmpinã vizitatorii cu urarea de “Bine aţi venit” înscrisã în mozaicul peronului. Curat, liniştit în ciuda trecerii anilor, cu bãncile ferite de arşiţa verii sub bolta de verdeaţã, bãtrânul peron aşteaptã paşii cãlãtorilor în scurgerea fãrã oprire a timpului mãsurat ca odinioarã de vechiul ceas Paul Garnier. Deşi întregul ansamblu rãmâne un reper important al arhitecturii antebelice, totuşi este vizibil faptul cã trecerea timpului a lãsat urme adânci, care deşi nu pot umbri frumuseţea elementelor ce decoreazã pavilionul central, totuşi, trebuiesc luate urgent mãsuri de restaurare a acestei adevãrate cãrţi de vizitã a staţiunii. Frumoasa cupola cu mozaic multicolor stã sprijinitã de coloane, având inscripţionat acelaşi mesaj ce slãveşte apele sfinte ale lui Hercules de la Mehadia. Admirând frumuseţile acestor locuri, parcã înţeleg altfel sensul supãrãrii lui Colette din “Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, ce era atât de supãratã nu numai cã nu vãzuse Parisul dar, “de cãnd m-a luat nu m-a dus nici mãcar pãnã la Mehadia”. Scrisã la începutul anilor 1900, adicã în plinã glorie a staţiunii Bãile Herculane ce era consideratã la acea vreme cea mai modernã din Europa, cu siguranţã cã era privitã de mica burghezime la fel de atractivã ca Parisul. Bine înţeles este doar o pãrere personalã dar poate fi şi o presupunere corectã, cine poate şti ce a gândit scriitorul?

Dar cum noi am ales ca în fiecare zi sã explorãm câte un traseu, iatã-ne pornind spre Moldova Nouã cu dorinţa de a explora malul Dunãrii pânã la Orşova pe DN 57. Am plecat din Bãile Herculane prin Mehadia pe E70, apoi prin Iablaniţa pe DN 57B spre Anina prin Petnic, Globu Craiovei prin rezervaţia naturalã “Globu Craiovei”, Lãpusnicel, Prigor, prin Cheile Minişului, Bozovici şi pe DN 57 prin Oraviţa spre Moldova Nouã. Drumul este foarte frumos cu peisaje de vis. Am pãrãsit Moldova Nouã un oraş adormit parcã sub zãpuşeala verii şi am pornit spre malul Dunãrii pe DN 57, un drum de aproape 122 de km ce trece prin Coronini, Libcova, Berzasca, Dubova, Eşelnitã pânã la Orşova. Drumul este bun pânã în apropiere de localitatea Şuviniţa, de unde începe o porţiune de aproape 30 de km de drum puternic afectat de alunecãrile de teren, pe care se executã lucrãri de sprijiniri ale versanţilor şi de consolidare a drumului. Se toarnã ziduri de sprijin şi se stabilizeazã taluzele ce coboarã spre Dunãre. Din loc în loc, pe drum se adunã pietrele rostogolite de pe versanţi încetinind traficul. Peisajele ce se deschid privirilor atât pe malul bulgãresc cât şi pe cel românesc sunt minunate şi te fac sã te opreşti de nenumãrate ori spre a putea sã le cuprinzi cu vederea cãci din goana maşinii nu ai rãgãzul sã le admira. Trebuie sã spun cã noi am strãbãtut acest drum cu o maşinã de teren, dar cu un turism cu gardã joasã, portiunile de drum serios afectate, pot creea destule probleme, deci trebuie parcurse încet cu multã grijã. Pânã la Dubova, drumul urmeazã apa Dunãrii şi astfel poţi, din loc în loc, vedea rãsãrind din ape frânturi din aşezãrile inundate în urma amenajãrii lacului de acumulare Porţile de Fier precum vechea cetate Tricule, ale cãror turnuri (astãzi refãcute) rãsar din ape când nivelul Dunãrii este foarte scãzut.

Una dintre cele mai frumoase şi spectaculoase destinaţii de pe aceste meleaguri este cu siguranţã Dunãrea la Cazane. Dacã drumul de la Moldova Nouã la Orşova pe malul Dunãrii mi-a oferit prilejul de a admira frumuseţea Dunãrii ce se aşterne între cele douã maluri cel românesc şi cel sârbesc, de aceastã datã şalupa avea sã ne poarte spre acele locuri la care doar drumurile de apã ale Dunãrii pot ajunge: golful Mraconia, Peştera Ponicova, Peştera Veterani sau Cazanele, chiar dacã acum, dupã ridicarea barajului Porţile de Fier, fierberea Cazanelor nu mai este cea de altãdatã. Cãlãtoria noastrã pe Dunãre urma sã înceapã din Golful Mraconia situat la aproximativ 14 km de Orşova. Drumul deosebit de pitoresc a traversat localitatea Ieşelniţa cu ale sale case parcã sprijinindu-se unele pe altele şi urmãrind malul Dunãrii ne-a condus spre Golful Mraconia unde ne-a întâmpinat plin de mãreţie Decebal. Sãpat în stâncã muntelui, chipul marelui rege dac este cea mai mare sculpturã în piatrã din Europa având 55 m înãltime si 25 de m lãtime, fiind executatã la iniţiativa lui I.C. Drãgan şi rãmasã din pãcate, neterminatã. La iesirea din golful Mraconia, se afla Mânãstirea Mraconia ale cãrei ziduri albe se înalţã deasupra apelor Dunãrii. Veche ctitorie din anul 1453, mânãstirea a fost inundatã la realizarea lacului de acumulare fiind apoi refãcutã în anul 1970, pe malul actual al Dunãrii.

Defileul Dunãrii reprezintã sectorul de drum pe care îl strãbate Dunãrea la trecerea prin munţii Almãjului, prin parcul Naţional Porţile de Fier. Cele douã sectoare principale de drum denumite Cazanele Mari (3,8 km) şi Cazanele Mici (3,2 km) sunt locul în care Dunãrea are cea mai mica deschidere de numai 230 m, dar cu adâncimi ajungând de pânã la 90-120 m. Astfel, strecurându-se printre masivele Ciucaru Mic şi Ciucarul Mare (pe malul românesc) şi Ştârbâţul Mic şi Ştârbãţul Mare (pe malul sârbesc ), Dunãrea ce pare la început liniştitã, devine vijelioasã stercurându-se printre pereţii uneori verticali ai munţilor cu vitezã foarte mare. Privesc cele douã maluri şi nu pot sã nu remarc faptul cã de cele mai multe ori malul sârbesc coboarã parcã mai lin spre apa Dunãrii, acoperit fiind de horbota verde a pãdurilor în timp ce malul românesc se înãlţã direct din apele Dunãrii. De altfel poţi urmãrii cu privirea traseul şerpuit al drumurilor ce se agaţã de coastele munţilor pe cele douã maluri, pierzându-se din loc în loc în lungi tuneluri.

De-a lungul malului românesc, întâlnim douã grote: Peştera Veterani şi Peştera Ponicova. Prima din grotele sãpate de apele Dunãrii în stânca munţilor pe care o vizitãm este peştera Veterani. Asa cum aflãm peştera a fost locuitã din timpuri strãvechi si poartã numele contelui Veterani, ce a reuşit în anul 1692 sã ţinã piept turcilor timp de 45 de zile. Astãzi pot fi admirate saloanele înalte şi fereastra ce asigurã aerisirea naturalã a peşterii, oferind o iluminaţie feericã.

Urmând traseul de ape din defileul Dunãrii ajungem şi la peştera Ponicova, o peşterã ce poate fi vizitatã atât de pe apã cât şi de pe uscat. Accesibilã chiar şi turiştilor mai puţin experimentaţi, în perioadele în care nivelul apelor Dunãrii nu este foarte ridicat, peştera te întâmpinã cu mari saloane prin care altãdatã forfoteau cei care împinsi de nevoie sau de dorul de liberate îndrãzneau sã înfrunte apele Dunãrii şi vigilenţa grãnicerilor. Pe uscat se poate ajunge la peşterã din DN57 şi apoi prin albia râului Ponicova aprox. 1Km. Peştera Ponicova sau cum i se mai spune peştera cu lilieci, are o lungime de aprox.1666 m, fiind cea mai mare grotã sãpatã de apele Dunãrii. Noi ne-am limitat la a admira din barcã pereţii saloanelor de la intrarea în grotã, nefiind echipaţi corespunzãtor (salopetã, cascã, lanternã) şi mai ales nefiind însoţiti de un ghid specializat în speologie. Am înţeles din spusele ghidului cã peştera este deosebit de interesantã, având douã nivele şi adãpostind formaţiuni stalagmitice de mari dimensiuni.

Sunt încã multe locuri despre care aş vrea sã scriu poate despre Manastirea Piatra Scrisã de la Armenis sau poate despre rezervaţia naturalã Cheile Nerei sau poate despre cum am luat parte la Ruga Bãnãţeanã un obicei foarte frumos sãrbãtorit pe aceste meleaguri, dar mã voi opri aici lãsându-vã sã admiraţi aceste locuri şi poate le veţi îndrãgi la fel de mult ca şi mine.

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

Publicitate