Cum mi-am petrecut EU sfârşitul lumii – Bucureşti 21.12.2012

Nu, nu este vorba de vreo recenzie la deja cunoscutul film al regizorului Catalin Mitulescu, al cãrui titlu m-a inspirat la aceastã postare. Departe de mine de a avea veleitãţi de critic de film, dar cum puteam sã nu punctez un eveniment atât de mediatizat încât am fost obligatã pânã la urmã sã “monitorizez” pentru posteritate aceastã zi în care se pãrea cã întreaga omenire stãtea ţintuitã între cel din urmã rãsãrit şi apus al soarelui.

Lãsând la o parte faptul cã pentru mine, sfârşitul unei lumi a fost în urmã cu 23 de ani adicã pe 21.12.1989 datã în care mã aflam prinsã între Comitetul Central şi Piaţa Palatului alãturi de câţiva colegi de serviciu prezenţi la “adunarea popularã” organizatã de puterea de atunci fãrã ca mãcãr o clipã sã bãnuiesc ce urma sã vinã, aş spune cã ziua de astãzi, o zi mult prea mediatizatã, a trecut îngrozitor de banal, suspendatã între curãţatul zãpezii ce se încãpãţâna sã se aştearnã şi pregãtirea cârnaţilor, cã de vine Crãciunul şi nu trebuie sã mã prindã nepregãtitã, nu?

Despre acea zi de decembrie din 1989 cred cã oricât de multe s-ar scrie, atâta vreme cât suntem încã contemporani, pãpuşi şi pãpuşari, tot nu vom putea înţelege pe deplin cine şi cum ne-a schimbat cursul vieţii, cãci suntem prea aproape de acele fapte şi de cei care au fost printre noi în acei ani şi mai ales în acele zile.

Acel sfârşit de lume EU l-am trãit, deşi nimeni nu m-a întrebat, ştiind ce urma sã vinã, dacã vreau sã fiu acolo în mijlocul “apocalipsei” . Era singura lume pe care credeam cã o cunosc, singura în care o bunã o parte din timpul meu se scursese şi care acum începea sã se destrame cu sfâşieri de trupuri şi suflete . Cred cã pot înţelege acum ce înseamnã sã fi prins în mijlocul unui uragan din care nu ai cum sã scapi şi oricât ai striga nimeni nu te va ajuta cãci fiecare va lupta pentru viaţa lui. O mare de oameni, fiecare cu gândurile lui, urmându-şi fiecare ţelurile lui, ştiute şi neştiute, o masã de manevrã cum greu putea fi adunatã laolaltã fãrã o asemenea motivaţie “oficialã” şi care o datã asmuţitã de zgomotul petardelor de lângã gardul palatului nu a mai putut fi stãpânitã oricare au fost încercãrile forţelor de ordine prezente în piaţã. Şi fiecare a alergat sã scape din piaţã, sã scape de cãlcãtura miilor de picioare care îşi cãutau scãparea, surzi la strigãtele celor care, cãzuţi la pãmânt implorau sã fie ajutaţi. Recunoaşte cineva tabloul? Revede cineva cu ochii minţii minutele scurse în care piaţa se golea în strigãtele de disperare a celor cãlcãţi fãrã milã? Poate cineva dintre cei prezenţi în acea zi la miting, sã spunã cã a uitat acele minute câte or fi fost, în care a strãbãtut în goanã distanţa de la gardul Palatului şi pânã la Intercontinental sã spunã cã nu a trãit Apocalipsa vieţii lor? Sigur au urmat momentele deja ştiute, dar una este sa-ţi asumi faptele şi alta este sã fi mânãt de la spate de groazã, dorind doar sã-ţi scapi viaţa, neînţelegând ce se întâmplã.

Asta era acum 23 de ani, încerc sã nu uit nimic, încerc sã înţeleg cãt pot de mult, ştiu cã multe îmi vor rãmâne neştiute, dar mã bucur cã astãzi am putut sã aflu în timp real cum stã omenirea cu sfârşitul lumii şi dacã aş fi vrut, puteam fãrã probleme sã fiu alãturi de mayaşii ce sãrbãtoreau fericiţi un nou început, cãci sunt LIBERA! Liberã sã aflu tot ce nu ştiu încã, liberã sã merg oriunde visez, liberã sã aleg orice drum în viaţã, orice loc de pe planetã sã locuiesc, cãci nimeni nu mã va opri.

Aşadar, liberã am fost EU sã-mi petrec sfârşitul lumii cu familia, “luptându-mã” de astã datã doar cu zãpada, dovedindu-mi priceperea în pregãtirea cârnaţilor şi urmãrind ştirile din lumea largã, cã de, largã, largã dar acum e mult mai aproape!

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. Andra Alexa T
    Dec 23, 2012 @ 22:10:11

    super ideea: „liberã am fost EU sã-mi petrec sfârşitul lumii cu familia, “luptându-mã” de astã datã doar cu zãpada, dovedindu-mi priceperea în pregãtirea cârnaţilor şi urmãrind ştirile din lumea largã, cã de, largã, largã dar acum e mult mai aproape!…” aprob

    Răspunde

  2. Trackback: O întâmplare…programatã | calatorprintaramea
  3. Trackback: Jocul celor douăsprezece cuvinte – despre drumuri și iubire | calatorprintaramea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: