Sighişoara – Nürnbergul ardealean

DSC01237Oraşul meu de suflet, Sighişoara rãmâne pentru mine o destinaţie cãtre care se întorc gândurile mele ori de câte ori mi se face dor de o pauzã de refacere sufleteascã cum îi spun eu, în acest adevãrat marathon care a devenit viaţa de bucureştean get-beget. Indiferent de câte ori aş revedea vechea cetate medievalã, nu cred cã aş putea decreta vreodatã cã am reuşit sã mã încarc cu destulã frumuseţe, linişte şi mai ales cu acel sentiment greu de definit, de împãcare parcã cu trecerea timpului, care te face sã-ţi doreşti sã nu mai pleci, sã rãmâi cât mai mult în umbra acestor ziduri, trecãtor prin timp şi spaţiu pe urmele celor care l-au ţinut viu pânã astãzi.

Cea mai veche cetate încã locuitã din Europa, consideratã “Perla Transilvaniei”, cetatea Sighişoarei este atestatã documentar la 1280 sub numele Castrum Sex, si mai apoi la 1598 cu denumirea germanã Schespurch şi se considerã a fi întemeiatã în jurul anului 1191. Denumirea de “Nürnbergul ardelean” a fost datã de saşii trãitori pe aceste meleaguri (dat fiind amestecul de pitoresc şi trecut medieval ce caracterieazã frumosul oraş german cu care a fost comparat) şi care alãturi de populaţia autohtonã au ridicat un centru comercial şi meşteşugãresc înfloritor, în care breslele bine organizate au fãcut posibilã supravieţuirea acestuia deşi, de-alungul veacurilor nu au fost puţine momentele în care cetatea a trebuit sã-şi apere locuitorii. Aceastã menţiune am gãsit-o rãsfoind ghidul turistic „România Balnearã şi Turisticã” de Emil Ţeposu şi Valeriu Puşcariu, editatã în anul1932 sub patronajul Asociaţiei de turism şi pentru protecţia naturei „Tourig-Clubul României” despre care v-am mai vorbit şi cu prilejul prezentãrii satului Predeluţ, comuna Bran şi care mi s-a pãrut extrem de sugestivã pentru descrierea Sighişoarei.

Dominând valea Târnavei Mari, cu un climat plãcut cu vânturi cãlduţe, vechea cetate a Sighişoarei se înalţã deasupra oraşului “de jos”. Turnurile cetãţii strãjuiesc şi astãzi zidurile ce înconjoarã cele 164 de case de locuit, atestate documentar de peste 300 de ani şi declarate monumente istorice. Plimbarea pe strãzile înguste vã va prilejui cunoaşterea modului în care cu mult timp în urmã se desfãşura viaţa în aceste locuri: drumurile frumos pietruite cu canalele de scurgere a apei bine gândite şi funcţionale, cu plãcuţele purtãnd numele strãzilor şi numerele caselor, atestând astfel organizarea administrativã din acele timpuri, ce s-a pãstrat pânã în zilele noastre; casele înşiruite umãr la umãr, cu ferestrele pline de flori şi în care viaţa a continuat neîntrerupt, bisericile, şcoala, vor fi tot atâtea obiective asupra cãrora meritã sã te apleci cu toatã atenţia.

Cetatea ridicatã pe dealul în care au fost descoperite urme ale locuirii încã din epoca fierului, a fost gânditã ca un loc de refugiu, fiind situatã la întretãierea a douã mari artere comerciale ce au permis dezvoltarea rapidã a cetãţii, aceasta devenind la 1337 “Scaunul Sighişoara”, ca ulterior sã primeascã rangul de “civitas”, adicã de oraş. A fost aproape de la început o aşezare de meseriaşi organizatã pe bresle: cizmarii, blãnarii, lãcãtuşii, pictorii, fierarii, blãnarii, tesãtorii, fiind cunoscute cel puţin 15 bresle. Cetatea Sighişoara, ca importantã aşezare de meşteşugari, avea dreptul de organiza târguri astfel încât îşi deschidea porţile miercurea, în singura zi în care oamenii din oraşul de jos şi din aşezãrile de la şes puteau intra şi face comerţ. Supravegherea bunei desfãşurãrii a acestei activitãţi era menitã sã împiedice furturile, înşelãtoriile de tot felul, care erau pedepsite aspru. Ulterior, începãnd cu anul 1449 s-au aprobat de cãtre rege, dreptul de a organiza un mare târg annual, ajungându-se în anul 1867 la trei mari târguri anuale.

Dar dezvoltarea cetãţii nu a însemnat doar activitãţi economice, breslele participând activ la dezvoltarea sistemului de apãrare a cetãţii prin construirea turnurilor breslelor care, alãturi de zidurile împrejmuitoare fãceau parte din sistemul de fortificaţii al oraşului. Cetatea a trebuit sã facã fatã asediilor, cutremurelor, incendiilor, punând la grea încercare pe locuitorii sãi. Trebuie sã menţionez faptul cã la ultima mare bãtãtalie, cea de pe câmpul de la Albeşti din anul 1879 dintre trupele maghiare şi cele reseşti a cazut şi poetul Petöfi Sándor.

Gropile de cereale în care se pãstrau proviziile cetãţii, ale cãror locuri nu erau cunoscute decât de aşa numitul “meşter al gropilor de cereale” legat prin jurãmânt sã nu le dezvãluie locul, alãturi de cele 8 fântâni foarte adânci, erau dispuse în piaţa Cetãţii. Tot aici îşi aveau sediul şi cele patru mari bresle ale ceţãţi: croitorii, aurarii, lãcãtuşii şi tâmplãrii şi tot aici era locul de judecare a proceselor.

Sistemul de apãrare al cetãţii cuprindea 14 turnuri de apãrare, 5 bastioane şi un zid lung de 930 m ce înconjura cetatea, astãzi mai putând fi vãzute doar 9 turnuri. Astfel Turnul cu ceas, este emblematic pentru cetatea Sighişoarei, dominand-o cu cei 64 m ai sãi. Acoperişul turnului este opera meşterilor din Salzburg, fiind refãcut dupã marele incendiu din anul 1677, iar în anul 1894 fiind acoperit cu ţigle multicolore smãlţuite, data la care s-a fãcut şi pictarea emblemelor ce pot fi admirate şi astãzi. Pânã în anul 1556 la primul etaj al turnului a funcţionat sediul Primãriei oraşului. Trebuie remarcat ceasul din turn, cu figurine ce se mişcã, operã a meşterului ceasornicar J. Kirchel din Königsberg,  menţionat în anul 1648, ulterior acesta fiind transformat în muzeu în anul 1898.

Turnurile Tãbãcarilor, Cositorilor, Aurarilor, Frânghierilor, Mãcelarilor, Cojocarilor, Ţesãtorilor, Croitorilor, Cizmarilor, Lãcãtuşilor, Dogarilor, Fierarilor, din care s-au mai pãstrat 9, erau prevãzute cu guri de tragere pentru archebuze şi galerii de tragere şi chiar cu creneluri pentru tragerea cu arcul.

Dar viaţa oamenilor cetãţii era deopotrivã susţinutã de cele 9 biserici, capele şi mânãstiri atestate documentar de-alungul timpului. Astãzi mai pot fi vãzute: Biserica Mânãstirii Dominicane, atestatã documentar încã din anul 1298, Biserica din Deal, cel mai important monument religios al zonei, adãpostind piese rare de mobilier şi picturã religioasã precum şi Biserica Leproşilor, menţionatã încã din anul 1570. Aceasta este unicã în Transilvania prin anvonul de piatrã exterior din care preotul predica leproşilor ce erau opriţi prin lege sã intre în bisericã.

Dar frumuseţea cetãţii este completatã mai ales de casele cu peste 300 de ani vechime, parte dintre ele renovate, monumente de arhitecturã, în rândul cãrora pot fi admirate “Casa cu cerb”, “Casa Vlad Dracul”, “Casa Veneţianã” sau casa în care a locuit o vreme scriitorul N.D. Cocea. Desigur nu poate fi uitatã “Scara Şcolarilor” sau “Scara Acoperitã” ce duce la Liceu şi la Biserica din Deal, construirea ei de catre locuitorii cetatii uşurand pe vreme de iarnã mersul copiilor la şcoalã. Având iniţial 300 de trepte, aceasta a fost modificatã in anul 1842, astãzi numãrând doar 178 de trepte.

Cei care vor sã cunoascã farmecul deosebit al acestei cetãţii, ar trebui sã rãmânã mãcar o noapte în cetate şi sã se plimbe la lãsarea înserãrii pe strãzile ce duc la turnurile luminate sau sã admire panorama Orasului de Jos sub lumina stelelor. Vor înţelege atunci de ce vei simţi mereu chemarea de a reveni pe aceste locuri. Dimineaţa, cobori pe strãzile încã adormite, cãutând micile localuri unde vei putea sã-ţi bei cafeaua alãturi de cel mai minunat tort Krantz, pe care l-am gustat vreodatã. Dimineata, la ora 9 vei auzi chemarea la slujbã a clopotului Bisericii Mânãstirii Dominicane şi fie în bisericã, fie pe o bancã afarã, te vei lãsa fermecat de muzica de orgã ce umple cetatea.

Veţi întâlni pe strãzile cetãţii medievale turiştii din toate ţãrile, veţi auzi vorbindu-se în toate limbile pãmântului şi veţi fi fermecaţi de pitorescul acestui furnicar uman care se revarsã pe strãzile înguste ale cetãţii în cãutarea istoriei. Deşi festivalul medieval ce se desfãşoarã în cetetea Sighişoarei an de an este principala atracţie, totuşi vã asigur cã oricare ar momentul anului când veţi decide sã porniţi spre Sighişoara, nu veţi regreta, Cetatea va fi mereu alta, dându-vã ocazia sã descoperiţi mereu alte locuri în care scurgerea timpului pare a se fi oprit în loc.

Aş putea sã vorbesc la nesfarşit despre cetatea Sighişoarei, mã opresc însã aici, lãsându-vã sã admiraţi locurile atât de dragi mie şi vã îndemn sã nu ocoliţi aceastã “Perlã a Transilvaniei”, unicã în Europa, declaratã “cel mai frumos şi mai bine pãstrat ansamblu de arhitecturã medievalã din centrul şi sud-estul Europei”.

Mai trebuie spus şi faptul cã „Cetatea medievalã” sau „Centrul istoric al orasului Sighişoara” este unul din cele 7 locuri din Romania incluse din anul 1999 în Patrimoniul Mondial al UNESCO sau cum mai este cunoscut „Patrimoniul Comun al Umanitãtii”.

Anunțuri

2 comentarii (+add yours?)

  1. Andra Alexa T
    Noi 30, 2012 @ 13:20:54

    n-am fost – dar, am o poza, un instantaneu facut din tren, anul trecut!!! o trec pe lista…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: