De ce citim?

cartile

Întâlnesc tot mai des tineri care se întreabã de ce ar trebui sã citeascã, de ce este necesar sã petreacã timp rãsfoind cãrţi, ce au de câştigat dacã vor citi. Scriam într-o postare mai veche despre îndemnul lui Miron Costin care, în “De neamul Moldovenilor” a spus: „Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor…”, care mã cãlãuzeşte în permanenţã şi care alãturi de versurile lui Tudor Arghezi: “Carte frumoasă cinste cui te-a scris/ Încet gânditã, gingaş cumpãnitã;/ Eşti ca o floare, anume înfloritã/ Mâinilor mele , care te-au deschis.”, au constituit o permanenţã în viaţa mea.

De ce trebuie sã citim? Cum ne ajutã lectura? Ce înseamnã timpul petrecut încercând sã pãtrundem sensul gândurilor aşternute în paginile cãrţilor de toţi acei ce şi-au închinat viaţa scrisului?

Gândind la toate aceste întrebãri mi-am dat seama cã pentru mine viaţa este ca un puzzle uriaş alcãtuit dintr-un numãr infinit de piese, mai mari sau mai mici  (dupã cum cãrţile au mai multe sau mai puţine pagini), prin a cãror alãturare continuã, tenace şi rãbdãtoare, pe mãsura scurgerii timpului, îi poţi cunoaşte întreaga frumuseţe şi profunzime.

Un om într-o viaţã cât poate cunoaşte? Câte lucruri poate experimenta? Câte locuri poate strãbate? “Omul mãsurã a tuturor lucrurilor” cum minunat spunea Protagoras, poate fi omniprezent sau a toate ştiutor? Greu de crezut! Dar stã în puterea lui sã înveţe mereu, sã încerce sã foloseascã toate cunoştiinţele dobândite de înaintaşii sãi pentru a progresa. Fiecare carte devine astfel o treaptã pe scara cunoaşterii. Fiecare treaptã urcatã înseamnã o altã perspectivã asupra vieţii. Cu fiecare carte pãşeşti pe noi meleaguri, cu fiecare carte întâlneşti oameni deosebiţi, cu fiecare carte lumea întreagã ţi se dezvãluie, cu fiecare carte înveţi sã visezi, cu fiecare carte orizonturi noi te cheamã.

Fiecare om are dreptul la cunoaştere, fiecare om are dreptul la educaţie. Însã nu poate fi vorba despre cunoaştere fãrã sã te apleci în mod continuu asupra cãrţilor în paginile cãrora s-a strâns întreaga cunoaştere a omenirii. Ştiinţã, istorie, literaturã, deopotrivã trecut, prezent şi viitor stau mãrturie puterii gândirii umane. Devenirea fiecãrui om stã în profunzimea demersului pe care acesta îl face zi de zi sã-şi depãşeascã propria condiţie.

Citind poţi afla rãspunsurile pe care le cauţi.

Citind poţi învãţa unde sã cauţi rãspunsurile corecte!

În paginile cãrţilor sunt întrebãrile la care omenirea a cãutat rãspunsuri de mii de ani.

În paginile cãrţilor sunt rãsunsuri la întrebãrile tale de astãzi!

În paginile cãrţilor se aşterne toatã istoria omenirii.

În paginile cãrţilor omenirea îşi scrie astãzi istoria.

De mii de ani oamenii au gândit, au scris şi au lãsat urmaşilor învãţãtura dobânditã în timp, scrijelind în piatrã sau metal, pe papirusuri sau piele de viţel, pe hârtie sau pe mãtase, strânsã în biblioteci a cãror faimã a traversat timpul. Ei au considerat necesar şi important ca aceste cunoştiinţe sã nu se piardã. Cum ar fi fost astãzi omenirea fãrã strãdania lor ?

Cândva învãţãtura, scrisul şi cititul erau rezervate doar celor puţini, astãzi deşi teoretic este la îndemâna tuturor, din ce în ce mai puţini aleg sã citeascã. Deşi puterea stã în informaţie şi informaţia stã în cãrţi, cãutarea pare sã-i descurajeze pe cei mai mulţi. Drumul cel anevoios spre cunoaştere nu are sfârşit şi cei cel cunosc, apreciazã tocmai aceastã continuã cãutare care le prilejuieşte noi şi noi descoperiri.

Indiferent dacã este tipãritã sau în format electronic (recentele e-book-uri având un real succes), cartea trebuie sã ne însoţeascã permanent. Îndemnul atât de viu din “Testament “ de Tudor Arghezi, este poate ilustrararea cea mai bunã a ceea ce ar trebui sã fie aplecarea spre citit:

“Cartea mea-i fiule, o treaptã. Aşeaz-o cu credinţã cãpãtâi .”

…………………………………………………………………….

“Ca sã schimbãm, acum întâia oarã,

Sapa-n condei şi brazda-n cãlimarã”.

Acesta este deci tinere, îndemnul meu: Citeşte! Citeşte! Citeşte! Îndrãzneşte sã visezi, sã cunoşti şi sã-ţi schimbi destinul, cãci lumea este din totdeauna doar a celor instruiţi ce ştiu ce vor, ce pot şi care luptã pentru a reuşi.

Si nu uitaţi îndemnurile rostite de cateva personalitãţi a cãror viaţã a fost închinatã cunoaşterii:

“Civilizaţia noastrã este suma cunoştiinţelor şi amintirilor acumulate de generaţiile care ne-au precedat. Andre Maurois”.

“ Bunul suprem şi singurul folositor este cultura. Orice om incult este propria sa caricaturã. Fr. K. W. Schlegel”.

“Cãrţile au format în mine …….sentimentul rãspunderii pentru tot rãul din viaţã, trezind şi o pioasã admiraţie în faţa forţei creatoare a raţiunii omeneşti. Adânc pãtruns de adevãrul credinţei mele, vã spun tuturor : iubiţi cartea, ea vã uşureazã viaţa, vã ajutã prieteneşte sã vã descurcaţi în vãlmãşagul pestriţ, furtunos al gândurilor, sentimentelor şi întâmplãrilor din viaţã; ea vã învaţã sã respectaţi omul şi pe voi înşivã, ea vã înaripeazã mintea şi inima cu simţãmântul dragostei pentru lume, pentru om. Maxim Gorki”

Iatã de ce cred eu cã trebuie sã citim şi astfel, cãutandu-i pe cei care ca şi mine stiu de ce citesc şi gãsindu-i aici ,  vã întreb la rândul meu: voi de ce citiţi?

Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. Trackback: De ce să citim mai mult? « Despre sufletul meu
  2. Carti copii Bookia
    Iun 25, 2013 @ 11:21:46

    Eu citesc deoarece am constatat ca orice problema isi gaseste o rezolvare atunci cand citesc o anumita carte si ca oricate carti as citi permanent voi gasi ceva nou de invatat. Din pacate in ultima vreme nu mai am atat de mult timp pentru lectura pe cat mi-as dori.

    Răspunde

  3. oles
    Dec 27, 2016 @ 14:24:32

    Ce frumos! Cautam pe telefon citatul care m-a condus la acest articol/blog (neamintindu-mi cine a spus ca zabava cea mai placuta e cititul cartilor), pe care l-am citit pe nerasuflate 😊 frumos scris, bine argumentat, cu o-ncheiere perfecta, ca o ultima piesa sa puzzlle care compune o imagine. Fara sa am clar in cap acest nobil scop de-a ma ridica pe treptele cunoasterii, am citit de cand ma stiu, avand si exemplul familiei, iar motivul pentru care o fac este mult mai umil si mai neimportant: citesc pentru ca imi place; e ca si cum as fi insetata si citind imi potolesc setea… cand citesc efectiv nu mai sunt aici, vad cu ochii mintii tot ce citesc si simt asijderea, e ca si cum as trece in alta lume – daca o carte nu reuseste sa ma absoarba in ea o las si poate peste o vreme o sa se deschida sa intru in ea 😊 – am citit desigur si carti neinspirate, sau prost traduse, desi in general citesc doar daca stiu ceva dinainte despre carte sau autor – asta acum, pentru ca in copilarie si tinerete citeam tot ce apucam si aveam o meteahna pe care pe care am mai domolit-o: daca imi placea un autor cautam sa citesc tot ce putea gasi de acel autor. Deci citesc pentru ca imi place si imi place pentru ca e ca si cum as avea la dispozitie o masina a timpului care se activeaza cu fiece carte citita 😊 Sunt in vacanta, departe de computer, scriu de pe telefon, dar abia astept sa ma reintorc ca sa iau la citit acest blog.

    Răspunde

  4. roxdumitrache
    Dec 28, 2016 @ 19:14:51

    Mulțumesc pentru comentariu! Așa cum am scris, cartea este un prieten devotat celui ce se străduiește să cunoască lumea în care trăiește. Pentru mine, o zi fără să citesc este de neînchipuit. Vacanță plăcută și la întoarcerea acasă te aștept să citești blogul meu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: