Între noi bucureştenii

M-am întrebat adeseori dacã a fi bucureştean ar trebui considerat un noroc sau o neşansã? De ce îmi pun aceastã întrebare? Ca un bucureştean get-beget cum se spune, adicã adevãratã, nãscutã şi crescutã pe caldarâmul acestui oraş, îmi iubesc oraşul aşa cum este şi, deşi au fost momente viaţã în care aş fi putut sã mã stabilesc în alt oraş, viaţa a hotãrât altfel: sã mã întorc acolo unde orice piatrã parcã îmi vorbeşte, orice parc are de spus o poveste în care am şi eu rolul meu. Şi astfel oriunde m-au dus sau mã vor duce drumurile vieţii, mã voi întoarce mereu aici: în Bucureşti. Într-un Bucureşti despre care, prea mulţi spun cã este aglomerat, murdar, plin de câini, de oameni grãbiţi şi nepoliticoşi şi lista ar putea continua. Prea mulţi dintre cei care se numãrã astãzi printre “bucureşteni”, deşi niciodatã nu vor dori sã se identifice cu acest oraş ei fiind doar în cãutarea şansei de a se realiza în viaţã, când au posibilitatea sã–şi spunã pãrerile despre traiul în Bucureşti, aleg sã se plângã de tot ce au gãsit aici şi sã deplângã felul în care oraşul i-a schimbat: au devenit nepoliticoşi, nu-şi ajutã vecinii, neatenţi cu cei din jurul lor, adicã într-un cuvânt, par sã lase la marginea oraşului toate acele trãsãturi de caracter, de educaţie de care sunt atât de mândrii în locurile lor de baştinã dar, de care se pot lipsi atât de uşor odatã sosiţi în Bucureşti.
M-am aflat de curând într-o adunare în care, o tânãrã sositã spre afirmare în Capitalã s-a plâns de faptul cã a fost surprinsã sã constate cã, aflatã pentru câteva zile în oraşul natal, a vãzut cum vecinul deszãpezea câteva locuri de parcare, nu unul singur. Întrebându-l de ce face acest lucru, acesta i-a rãspuns cã îi face plãcere sã-şi ajute vecinii, rãspuns care pe ea a pus-o pe gânduri, cãci, dupã spusele ei la Bucureşti acest lucru este de neimaginat. Opinia sa a fost susţinutã imediat si de alte persoane care mai de care având de spus ceva despre civilizaţia bucureştenilor. Recunosc cã m-am simţit ofensatã si poate nu am fost foarte delicatã dar, i-am rugat pe bucureştenii prezenţi sã ridice mâna şi, din cele 10-11 persoane prezente, am constat cã nu eram decât 4 bucureşteni, restul ar trebui sã spun erau venetici, sau în trecere, pentru cât timp nu ştiu, dar momentan erau aici şi emiteau pãreri cu voce tare. Pãreri proaste despre noi cei care, am fost, suntem şi vrem sã rãmânem aici. Nu afirm cã toate sunt minunate la Bucureşti doar pentru cã este Capitala, dar nici nu pot sã vin într-un oraş (ştiind foarte bine ce voi gãsi şi mai ales ştiind cã eu am nevoie de el) şi, odatã ajuns aici, sã nu fac alceva decât sã-mi deplând soarta crudã care mã obligã sã suport Bucureştiul şi pe ai sãi bucureşteni.
Aş vrea sã vorbim puţin despre bucureşteni, care par sã fie dupã recensãmânt cam 1678000 de locuitori. Asta în condiţiile în care sunt judeţe, nu oraşe, care au o populaţie de 400.000-700.000 de locuitori. Ce vã spune asta? Vã spun eu: şansele ca sã întâlneşti în drumul prin Bucureşti, un bucureşten adevãrat, nãscut şi crescut aici, nu sosit cu treburi sau cu dorinţa de afirmare, în trecere sau la plimbare, este destul de micã. Înainte de a fi ofensat de atitudinea celui de lângã tine, întreabã-te dacã este bucureştean sau este la fel de “în trecere” ca şi tine. Iar dacã eşti mai bine crescut şi ştii sã te porţi frumos la tine în oraşul de baştinã, odatã sosit la Bucureşti continuã sã te porţi la fel, nimeni nu te obligã sã devi nesimţit. Respectã oraşul care te-a primit şi oamenii care trãiesc în el. Iubeste-l şi dacã poţi sã-l faci mai frumos şi mai primitor, nu te opri, noi bucureştenii vom aprecia. Altfel spus, ca musafir vei fi primit cu drag, dar trebuie sã respecţi casa în care intri, nu sã dai cu pietre în cei care ţi-au deschis uşa. Dacã alegi sã rãmâi, cu atât mai mult.
Ştiu cã viaţã în orice alt oraş decât Capitala este mult mai liniştitã, are alt timp parcã şi oamenii par a fi mai calmi. Nu înseamnã cã sunt mai buni sau mai educaţi, dar cu singuranţã sunt mai puţini şi se izbesc mai greu unii de alţii în drumurile lor zilnice. Iar acest lucru cu siguranţã are partea sa bunã. Dar eu iubesc oamenii, îmi place sã-i întâlnesc, sã le vorbesc, sã le aflu poveştile de viaţã, de aceea am ales sã vorbesc despre drumurile mele prin ţarã, dar asta nu înseamnã cã îmi dispreţuiesc oraşul meu şi aş vrea ca şi cei aflaţi în trecere, pentru un timp mai lung sau mai scurt, sã-l respecte si sã-l iubeascã.
Aşadar, dragi bucureşteni, haideţi sã ne unim şi sã facem o schimbare în ceea ce priveşte modul în care suntem priviţi: noi suntem aici, am fost şi vom rãmâne aici, nu plecãm nicãieri şi cei ce doresc sã ni se alãture, ar fi bine sã încerce sã ne descopere printre cei 1678000 de locuitori ai Bucureştiului.
P.S. Desigur critica poate fi constructivã atunci când are acest scop, dar când reprezintã doar dorinţa de a scoate în evidenţã pãcatele, atunci ea devine doar un mod de aţi manifesta dispreţul faţã de un lucru a cãruia valoare o negi.
Anunțuri

4 comentarii (+add yours?)

  1. Alexa Andra T
    Mai 04, 2012 @ 19:56:00

    Intr-un oras mare – si ca suprafata si ca numar de locuitori – orice este posibil!

    Răspunde

  2. Alecsandru-Filip
    Iun 13, 2012 @ 19:14:09

    Buna! Am sa fiu direct si am sa trec la subiect. In primul rand nu-mi e rusine sa spun ca sunt provincial adoptat de Bucuresti. Originar sunt din Braila, am trait primii 7 ani din viata la tara, 11 in Braila si de 4 ani sunt in Bucuresti. Deci in totalitate, 22 de ani, exact varsta mea cronologica. Nici brailean in toata regula nu pot spune ca sunt, avand in vedere ca deriv din parinti nascuti si crescuti in mediul rural, chiar daca pe buletinul meu(de Bucuresti recent, ca sa ma laud ca am si eu buletin de Bucuresti ), glumesc evident) scrie ca-s nacut in Braila.
    Ce vreau sa spun despre Bucuresti este ca in cei 4 ani am ajuns sa-l cunosc mai bine decat multi…bucuresteni…daca pot spune asa…ca majoritatea au origini provinciale, putini mai sunt bucuresteni get-beget. Este un oras pe care ajungi sa-l iubesti sau sa-l urasti, totul sau nimic, eu am ajuns sa-l iubesc, dupa ce la 13 ani cand am aterizat prima oara aici(in vizita), l-am urat cu toata fiinta mea. Acum il iubesc! Desi locuiesc intr-o zona in care o data era sat(Titan), imi place mult cartierul, in special parcul Titan sau IOR cum ii zic majoritatea bucurestenilor, pt mine e o adevarata minune verde, chiar daca e construit de comunisti, pt mine e cel mai frumos parc bucurestean. Il prefer oricand in detrimentul Herastraului pe unde se plimba majoritatea plimbaretilor din Bucuresti.
    Ce-mi mai place aici este ca viata culturala este foarte concentrata, lucru foarte bine observat la noaptea muzeelor si noaptea galeriilor de arta.
    Imi place sa ma plimb pe Calea Victoriei, Bd. Aviatorilor, Sos. Kiseleff, centrul istoric care n-a fost inca reabilitat in totalitate, imi mai plac ceainariile ”teatrul act” si ”tea house”, iar lista poate continua.
    PS: daca intr-adevar va doriti, dragi bucuresteni get-beget si non-get-beget sa aratam o imagine pozitiva a Capitalei, o sustinere puternica o aveti de la un provincial care iubeste acest oras mai mult decat orasul lui natal. De ce-l iubesc? N-am sa intru mult in amanunt, dar il iubesc pt ca am intalnit oameni bine educati, draguti si civilizati(nu stiu daca erau bucuresteni get-beget, non-get-beget sau provinciali in trecere), pt fluxul imens de femei frumoase pe care le vad oriunde ma duc, pt ca mi-a oferit sansa sa ma stabilesc in el(asta a fost un vis mai vechi de-al meu care s-a materializat), pt relatiile de dragoste pe care le-am avut in cei 4 ani de studentie, timp in care am avut mai multe relatii decat in 18 ani de trait in afara Bucurestiului. )
    Si in final…pt ca prima relatie din viata de student(fiind cea mai durabila si cea mai frumoasa de pana acum) am avut-o c-o bucuresteanca care mi-a deschis ochii sa cunosc acest oras, urmand ca apoi sa mi se starneasca curiozitatea de a-l explora pe cont propriu. 🙂

    Răspunde

    • roxdumitrache
      Iun 13, 2012 @ 20:01:10

      Buna Alexandru!Ma bucur sa aflu ca pot conta pe sprijinul unui non-bucurstean in „batalia” mea contra acelora care ca si tine, au ales sa locuiasca la Bucuresti datorita acelor oferte deosebite pe care le are acest oras pentru locuitorii sai: viata sociala, locuri de munca, institutii de invatamant,institutii de sanatate si lista poate continua. Daca ai decis ca este bine pentru viata ta sa locuiesti aici, fie si numai pentru o perioada de timp, nu ar trebui sa te straduiesti sa-l cunosti si sa-i cunosti pe cei care-l iubesc? Aceasta era intrebarea mea pentru toti aceia care, desi locuiesc aici, muncesc aici, totusi daca ii intrebi cum se simt, aleg sa se planga de tot ce ii inconjoara la Bucuresti. Tu ai ajuns sa iubesti acest oras si acest lucru spui tu, datorita unei bucurestence, o fata indragostita de orasul sau. Ma intreb daca nu cumva locuiai in Braila pe Calea Bucuresti? Ca o predestinare pentru mai tarziu? Oricum bine ai venit in cercul bucurestenilor indragostiti de Bucuresti, dornici sa arate lumii tot ce are frumos acest oras: cartiere vechi, cu constructii frumoase, strazi linistite parca din alte timpuri, parcuri fumoase, vestigii ale unui trecut rafinat ce vorbesc despre o lume plina de oameni cultivati.

      Răspunde

  3. Alecsandru-Filip
    Iun 20, 2012 @ 15:12:13

    Buna Rox! Acum am citit comentariul tau, dupa o absenta de o saptamana. Sunt de acord si imi doresc sa cunosc personal oameni care iubesc acest oras, fie bucuresteni get-beget sau nu, fie provinciali veniti aici. Cat despre bucuresteanca de care m-am indragostit in anul 1 de facultate, nu era bucuresteanca 100% si nu asa de tare indragostita de oras precum am ajuns eu sa fiu, dar asta prea putin conteaza. Calea Bucuresti nu exista in Braila, dar am locuit pe Bulevardul Dorobantilor in Braila, existent si in Bucuresti si cred ca-n toate orasele Patriei. Diferenta e ca cel din Braila nu e celebru precum cel din Bucuresti. 🙂
    Consider ca Bucurestiul are multe de oferit si ascunde multe locuri inca nedescoperite chiar si de cei care locuiesc aici de o viata, fie ca-s bucuresteni get-beget sau nu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: