Hai sã facem curat într-o zi în toatã ţara sau „Let’s do it România 2012”

Poate mulţi dintre voi aţi auzit sau chiar aţi participat la ediţiile din anul 2010 sau 2011 ale acestei acţiuni menite sã facã oamenii sã conştientizeze cã, dacã vor sã trãiascã într-o lume mai curatã, trebuie sã-şi uneascã forţele şi sã acţioneze împreunã.
Let’s do it România 2012” este o acţiune iniţiatã în anul 2010 în ţara noastrã de un grup de tineri entuziaşti, dupã modelul campaniei de “curãţenie într-o zi în toatã ţara”, iniţiatã de Estonia în anul 2008. Iniţiativa Estoniei, a fost apreciatã în toatã lumea, exemplul fiind urmat imediat de ţãri din Europa dar şi din Asia şi America de Sud.
Am aflat de aceastã acţiune prin intermediul fiicei mele, care în acea primã ediţie a dar şi în cea care a urmat a fãcut parte din echipa de comunicare, echipã ai cãrei membri entuziaşti, de vãrste şi cu preocupãri extrem de diverse, a fãcut posibilã realizarea unui proiect unic în ţara noastrã cu implicãri sociale deosebite, privind schimbarea mentalitãţii oamenilor asupra rolului pe care fiecare dintre noi trebuie sã-l aibã, în pãstrarea unui mediu curat şi favorabil vieţii umane, nu numai pentru generaţia prezentã dar mai ales pentru generaţiile viitoare. Poate pãrea un pic forţatã alãturarea ce doresc sã o fac acum dar, pentru mine, toatã aceastã luptã a omenirii pentru un mediu sãnãtos şi mai ales pentru înţelegerea necesitãţii adoptãrii de cãtre toţii oamenii a unor cãi de acţiune spre o dezvoltare durabilã (Doamne cât îmi place cum sunã, dar cât mi-a trebuit sã mie sã gãsesc calea spre înţelegerea sensului, bag seama cã unii nici astãzi nu au gãsit-o) îmi sunã tare cunoscut. Vã mai aduceţi aminte de piesa de teatru “Apus de soare” de Barbu-Delavrancea şi de cuvintele lui Ştefan cel Mare? “Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor…” Extrapolând puţin şi lãrgind aria de acţiune de la Moldova la întreaga Românie sau mai bine zis la întreaga Planetã, v-aţi gândit vreodatã cã orice acţiune a voastrã are un asemena impact asupra mediului, încât generaţii întregi pot suferi ? V-aţi gândit vreodatã în mod serios cã acele generaţii viitoare nu sunt fãrã chip şi fãrã nume, ele fiind generaţii formate din copii şi nepoţii voştrii. Acei copii şi acei nepoţi, pe care cu toţii îi aşteptaţi cu atâta dragoste şi pentru care vã sacrificaţi ani din viaţã, dar prin gesturile iresponsabile şi prin deciziile greşite luate în timp, îi privaţi tocmai de un acel drept elementar: cel la o viaţã sãnãtoasã, dacã nu cumvã îi condamnaţi, încet dar sigur la o viaţã cu tot mai multe spaime legate de supravieţuire. Sunã cam sumbru, dar nu am dreptate?
Participând alãturi de fiica mea la câteva din întâlnirile echipei şi urmãrind eforturile lor şi entuziasmul cu care munceau pentru a face posibilã acestã primã acţiune din 25 septembrie 2010, pot spune cã am fost definitiv cuceritã de aceastã idee, dar mai ales am decis sã privesc altfel rolul pe care fiecare om îl are în mersul bun sau rãu al vieţii şi mai ales, am decis sã acţionez.
Deci în acest an, acţiunea “Let’s do it România 2012” se va desfãşura în data de 12 mai 2012 şi tare mult aş vrea ca în acest an sã participe cât mai mulţi oameni, fãrã sã se întrebe de ce trebuie sã facã ei acest lucru şi nu autoritãţile. Tare mult aş vrea ca tot mai mulţi oameni sã înţeleagã cã trebuie sã acţionãm acum şi mai ales sã acţionãm în mod continuu şi susţinut, pentru a nu transforma aceastã ţarã într-un depozit de gunoi, cu ape murdare şi un aer irespirabil. Din pãcate ţara noastrã acţioneazã mult prea târziu şi deloc susţinut în aceastã direcţie, iar cea mai mare parte a oamenilor nici mãcar acum nu conştientizeazã cât de grav a fost afectat mediul şi cât de mult suferã din aceastã cauzã. Stiaţi cã Norvegia are un Minister al Mediului încã din anul 1972? La noi s-a înfiinţat abia în anul 1990. Felul în care fiecare dintre noi va înţelege sã acţioneze în favoarea pãstrãrii unui mediu curat, va putea face ca în timp, sã putem vorbi şi la noi tot mai mult de “calitatea vieţii”, o noţiune aproape necunoscutã majoritãţii oamenilor.
Deşi aceastã acţiune are ca scop curãţirea acelor zone din afara oraşelor şi localitãţilor rurale, spre care cu totii ne îndreptãm când vine vorba de petrecerea timpului liber, totuşi fiecare dintre noi ar trebui sa priveascã fiecare loc din oraşul sãu în fiecare zi şi sã nu rãmânã nepãsãtor când concetãţenii lor îl transformã, cu nepãsare în groapã de gunoi. Acţionaţi fiecare şi s-ar putea ca în timp, lucrurile sã se schimbe cât nu este prea târziu.
Vã las sã priviţi cum a decurs acţiunea din 2010 la care am participat cu o echipã formatã din 12 oameni: 11 prieteni dar şi 1 voluntar care ni s-a alãturat la startul acţiunii. Din pãcate în anul 2011 nu am putut participa alãturi de fiica mea, dar sper ca în acest an sã fim cât mai mulţi cei care ne vom uni eforturile în data de 12 mai 2012.
La punctul de plecare unde echipa noastrã şi-a confirmat prezenţa la acţiune şi unde a primit harta cu marcarea locurilor cu aglomerãrile de gunoi pe care urma sã le curãţãm, ne-am încolonat în maşini, pe care am pus la vedere posterele acţiunii, marcând astfel evenimentul. La vederea afişelor de pe maşinile noastre şi alţi participanţi au dorit sã-şi facã cunoscutã în acest mod participarea la acţiune, atrãgând astfel atenţia a cât mai multor oamenii asupra acţiunii din acea zi.
Gãsirea grãmezilor de gunoaie pe care trebuia sã le adunãm a fost o altã poveste, plinã de neprevãzut, cam la fel cu concursurile de cercetaşi, cine gãseşte primul mesajul ascuns. Dar vorba aceea, ce putea sã ne oprescã pe noi din drum? Odatã ajunşi am pornit la treabã plini de avânt, înarmaţi cu saci de plastic, lopeţi, furci şi roabã (acestea le-am adus cu noi plini de iniţiativã şi nu a fost rãu). Când munceşti în echipã şi crezi în ceea ce faci, totul este mult mai uşor deşi, este greu de crezut cum considerã unii dintre compatrioţii noştrii cã pot arunca orice din gospodãrie, oriunde.
Acolo ne-am întâlnit cu altã echipã la fel de entuziastã ca şi a noastrã cu care ne-am unit eforturile şi la sfârşit ne-am pozat alãturi de rodul muncii noastre din acea zi, dupã ce am raportat la centru încheierea acţiunii şi numãrul de saci strãnşi, sacii adunaţi urmând sã fie colectaţi de firmele care s-au alãturat acestei iniţiative. Poate anul acesta numãrul echipelor din toatã ţara va fi mult mai mare şi mi-ar plãcea sã cred cã numãrul grãmezilor de gunoaie a scãzut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: