Caragealiana sau “Cum le spui mata bobocule, mai rar!”

Astãzi îmi continui plimbarea prin Bucureşti şi va invit sã mã însoţiti în Piaţa Universitãţii. Pentru cã am fost întodeauna îndrãgostitã de opera marelui Caragiale, m-am hotãrât sã vã prezint grupul monumental al sculptorului Ioan Bolborea intitulat “Caragealiana”, amplasat în faţa Teatrului Naţional “Ion Luca Caragiale, în luna decembrie a anului 2010.

Grupul reuneşte 16 personaje din operele cele mai cunoscute ale scriitorului atât de iubit, pentru care umorul picurat din vârful penei sale minunate, a fost bisturiul cu care a operat “pe cord deschis” tarele unei societãţi trecute dar atât de actuale. De multe ori, recitind scrierile sale, mã uit cu uimire la data publicãrii acestora, cãci, dacã în loc de Universul sau Timpul, ar fi menţionatã oricare altã publicaţie din ziua de astãzi, articolele sale ar fi la fel de actuale.

Amplasarea grupului monumental în faţa Teatrului Naţional ce poartã numele marelui scriitor, nu a fãcut decât sã închidã cercul reprezentãrilor artistice a operei marelui scriitor, constituind dupã pãrerea mea, cea mai reuşitã invitaţie la cunoaştere şi preţuire a umorului românesc.

Aşadar, voi încerca şi eu sã vã conving, dacã mai este nevoie, cã aflându-vã trecãtori prin urbea mea, (adicã prin iubitul meu Bucureşti), oricât aţi fi de grãbiţi, nu uitaţi sã vã faceţi timp şi sã vã alãturaţi celor ce vin în parcul din faţa Teatrului Naţional, sã se bucure de spectacolul atât de viu oferit de “Cãruţa cu paiaţe”. Urcaţi în ea, Conul Trahanache cu a sa Zoe, Ricã Venturiano şi al sãu “angel radios” Ziţa, indecişii partidului, Farfuridi şi Brânzovenescu, rãzgâiatul Goe cu a sa Mamiţã şi Mam’Mare, Veta cu al sãu Chiriac, “traseistul” acelor timpuri, Caţãvencu alãturi de scrofulosul la datorie Pristanda, ploişteanca Miţa şi Cetãţeanul Turmentat care încã mediteaza la condiţia sa de apropitar şi alegator, fãrã a gãsi însã nici astãzi rãspuns, la a sa crucialã dar atât de actualã întrebare: Eu cu cine votez ?, par sã-şi continuie zbuciumul existenţial sub privirea amuzatã a celui ce le-a dat viaţã şi i-a fãcut nemuritori, Marele Caragiale, aşa cum copii îşi continuã devenirea sub privirile îngãduitoare ale pãrinţilor.

Dar de veţi da ocol impresionantului grup statuar, din parcul Teatrului Naţional, veţi putea admira, Palatul Şuţu, astãzi Muzeul Municipiului Bucureşti sau Spitalul Colţei închizând între zidurile sale o istorie de peste 300 de ani, acesta fiind de curând renovat. Alãturi de zidurile spitalului s-a amenajat un mic parc în care o uriaşa “Vioarã spartã”, opera a aceluiaşi Ioan Bolborea, este martora spectacolelor de sunet şi luminã organizate periodic de edilii oraşului.

Lângã clãdirea spitalului, puteţi admira sediul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale, al cãrui edificiu a fost construit în anul 1895 ca sediul al Palatului Ministerului Agriculturii şi Domeniilor din acea vreme. Nu poate trece neobservat Hotelul Intercontinental, inaugurat în 1971. Cu cei 90 de m ai sãi şi cele 22 de etaje, hotelul se numãrã şi astãzi printre cele mai înalte construcţii din oraş, fiind în continuare un simbol al Capitalei.

Desigur nu poate fi uitat Teatrul Naţional, aflat astãzi în plin proces de regãsire a propriei identitãţi, pierdutã în anii ce au trecut. Aşteptãm cu toţii momentul în care, de sub imensele plase de protecţie, se va arãta privirilor noastre imaginea ce pãrea definitiv pierdutã a teatrului.

Am lãsat la urmã, în acest scurt tur al Pieţei Universitãţii, clãdirea Institutului de Arhitecturã “Ion Mincu” alãturi de cea a Palatului Universitãţii, inauguratã în anul 1869. Astãzi, aici se gãsesc: Facultatea de Geografie, Facultatea de Matematicã şi Informaticã, Facultatea de Filozofie, Facultatea de Litere, Facultatea de limbi strãine şi Literaturi Strãine.

Spaţiul delimitat de cele douã instituţii de învãţãmânt, Piaţa 21 Decembrie 1989, astãzi atât de paşnic şi plin de tinereţe studioasã, rãmâne un simbol al dorinţei de schimbare a bucureştenilor.

Fãrã a fi un foarte priceput fotograf, m-am strãduit totuşi sã surprind în câteva ipostaze toate aceste gânduri care m-au însoţit în plimbarea mea de astãzi prin Bucureştiul inimii mele şi poate v-am convins cã meritã sã daţi o şansã batrânului Bucureşti.

Pentru cei doritori de a descoperi Bucureştiul este deschis Centrul de Informare Turisticã Bucureşti, în Pasajul Piaţa Universitãţii, astãzi atât de frumos amenjat.

P.S. Mi-am permis o mica glumã fotograficã şi pentru o clipã, m-am alãturat personajelor imortalizate, încercãnd astfel sã mã urc şi eu în “cãruţa cu paiaţe” a mareului Caragiale.

Anunțuri

3 comentarii (+add yours?)

  1. Alexa Andra T
    Apr 07, 2012 @ 11:40:44

    Sa avem pardon…te-ai plimbatara fara mine?!! Adevarat – guturaiul m-a pricopsit, dar te fezandasi recent? si ca sa nu uit: te-ai emancipatara – inserasi foto printre randuri…bravos!!! „ca mata, bobocule…”

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: